Nu lăsa vreo zi să treacă
Făr' să-asculți ce Duhul Sfânt
Își dorește să-ți vorbească.
Fiindcă nu e pe Pământ
Nici o vorbă omenească
Ce te-ar putea face sfânt,
Nici ceva să-ți dăruiască
Pace în sufletu-amărât,
Sau cumva să ți-l hrănească
Și să-l țină neînfrânt!

Dacă ai fost cumva rănit
Nu lăsa vreo zi să treacă
Fără să fi cucerit
Prin Puterea cea cerească
Lucrul care te-a lovit.
Fă mereu să se împlinească
Ce Domnu-a făgăduit,
Căci El o să biruiască
Pentru cei ce L-au primit
În ale lor inimi să Domnească!

Nu lăsa vreo zi să treacă
Făr' să iei din Duhul Sfânt
Pacea aceea sufletească
Care nu te lasă înfrânt
Când încep să te lovească
Necazuri pe-acest Pământ.
Căci ce-ar putea să te întărească
Și să-ți dea mereu avânt
Înspre Patria cerească
Plină de Comori și cânt?!

Nu lăsa vreo zi să treacă
Fără lacrimi de căință
Dacă firea-ți ce te atacă
A avut iar biruință!
Nu lăsa să-ți intre-n barcă
Valuri de nepocăință
Căci acestea îți îneacă
Sufletu-n orice privință!
Pocăința nu-i o joacă
Ci o luptă prin credință!

Fă ca orice zi să fie
Pas pe calea Mântuirii.
Ascultă Duhul când te îmbie
A răstigni cerința firii!
Așa ai parte-n veșnicie
De Comorile Iubirii.
Să nu stai lipit de glie,
Ceru-i țelul viețuirii,
Mergi spre el cu bucurie
Până-n ziua proslăvirii!

Zaragoza 04/01/2012
de Ioan Hapca (Ionică)