La un pas de veşnicie


Înc-un an trecură...
Am cu unul mai puţin
Şi-aşa şiret se strecurară...
Cu tot cu bucurie şi suspin!

A fugit în grabă mare,
Ca un vâjâit de vânt
Dar spre marea mea mirare,
Tot mai tânăr sunt!

Şi chiar cu fiecare brazdă dată,
În obrajii mei c-un plug tăcut
Nu va putea s-atingă niciodată
Cerul semănat în cortul meu de lut!

Deşi în goana lui fără popas,
Îmi ia de fiecare dată din tărie
Aripile sunt tot ce mi-au rămas,
Ca să zbor spre veşnicie.

Omul!...pe zi ce trece se învecheşte
Ca o haină ce se rupe c-uşurinţă
Însă doar atunci se înnoieşte,
Când se-ntoarce cu căinţă!

Acum când te desprinzi ca o clipă ruginită,
Dintr-un timp ce scârţâie din greu...
Întreabă-te, cum eşti pe axa lui finită...?
Împăcat sau nu, cu Dumnezeu?

~Amin~