De-a lungul anilor una şi soborniceasca biserică s-a scindat de multe ori. Orice ruptură s-a făcut din motive ce n-aveau legătură cu mântuirea cea de obşte. De la câţi îngeri pot să stea pe vârful unui ac la azimă şi pâine, la icoană şi statuie şi alte asemenea lucruri ciudate. Toate s-au lăsat cu încăierări, blesteme şi oameni morţi.

Botezul însă face o diferenţă semnificativă. Pentru nici un sacrament nu s-a murit mai mult. Pe malurile Dunării nu mai erau bolovani pentru că fuseseră cu toţii legaţi de gâtul anabaptiştilor.

În paranteză fie spus, Cristofor Columb când a venit din America a adus bătrânei Europe sifilis, Europa a exportat în contrapartidă protestanţi ce continuă să ajute continentul de unde au plecat şi după două războaie mondiale.

Biserica primară nu şi-a botezat copiii în primii 150 de ani, dar sămânţa ereziei era semănată, crezând botezul mântuitor au ajuns să se boteze cei vii pentru cei morţi. Apoi au început să se boteze pe patul morţii (ca vajnicul Constantin) ca să nu mai facă păcate după. Apoi au început să-şi boteze pruncii iar episcopul Ciprian e botezat de copil. Dar asta e excepţia nu norma.

Există o familie de la care avem date. O familie mare cu 10 copii din care 4 sunt sfinţi în Biserica Ortodoxă. Sfântul Ioan Gură de Aur se botează la 25 de ani, Grigore de Nazianz la 28 de ani, iar fratele lor Vasile cel Mare la 26 de ani. Cred că se înţelege restul… Ciprian e excepţia ca tâlharul de pe cruce care nici n-a mai apucat să se boteze.

Două întrebări tulburătoare. Unu, ce se va face cu cei 23 milioane de copii avortaţi în România care s-au botezat doar în propriul sânge, sfârtecaţi de doctori? Doi, care e diferenţa între un copil botezat la 6 săptămâni şi unul care se botează la 18 ani dar n-are habar de naşterea din nou?

Pentru deliciul teologic să ne aducem aminte  de botezul ruşilor din 984 când cneazul Vladimir respinge cultul musulman, ebraic şi catolic din cauză că l-au obligat să renunţe la carnea de porc şi votcă („Pentru ruşi băutura e o plăcere fără de ea nu putem trăi”). Biserica Ortodoxă l-a convins dându-i dezlegare la porc şi puţină tărie, arătându-i o icoană ce zugrăvea iadul şi prezentându-i-o pe prinţesa Ana din Bizanţ (frumoasă foc). Hotărât, în 988 cheamă poporul la botez „Orice om bogat sau sărac, cerşetor sau muncitor, trebuie să vină mâine la fluviu, dacă nu, să nu mai stea în faţa ochilor mei”. Cronicarul scrie „Oamenii au intrat în apă, unii până la gât, alţii până la piept, mulţi cu cai cu tot. Iar diavolul turba de necaz…”.

Şi pe la noi se mai botează caii. Botezăm caii şi furăm cu căruţa. Aşa s-au creştinat ruşii.

Botezul de copii mici se numeşte botez năşit, cel de oameni mari fără naştere din nou se numeşte botez rusesc.

Azi, la Sala Cireşarii vor intra în apa botezului 40 de oameni pentru că aşa înţelegem noi Biblia, „Cine crede şi se botează va fi mântuit”. Prima dată e să te pocăieşti, să crezi, să mărturiseşti şi să te botezi. Dar pentru cine gândeşte altfel n-avem puşti pregătite…

 

                                                                                                 V l a d i m i r _ P u s t a n