Rugul aprins
de Octavian Sarb

Cand, din zorii vietii tale,
Intalnesti pe Dumnezeu,
Negresit, pe-o alta cale,
Chinuit vei fi mereu.
Inima-ti, ce-a fost odata,
Saturata din Cuvant,
Plange-oriunde intristata,
Rechemand pe Duhul Sfant.
Eu-l insa-i pune-n cale
Ziduri de-amagiri si pofte,
Este-o singura scapare,
Crucea mantuirii de-obste!
Este loc si pentru tine,

Ai credinta! `Ngenuncheaza!
Nu mai asculta de-oricine!
In Scripturi ai mintea treaza!

Gandul tau ce, altadata,
Rautatea iti vadea,
Are-obarsie curata,
Duhul Sfant e sursa sa.
Inapoia ta-i Satana,
`Nainte cerul ti-e deschis,
Inaintand, tu canti:-Osana!
Trecutul tau e caz inchis.
Alaiul ce te inconjoara,

E trupul lui Hristos cel viu,
Maretul har e-a lui comoara,
Acesta-i viata in pustiu.
Neanfricat, pana la moarte,
Un martor credincios, tu esti,
Emanuel spre cer te poarte,
La dreapta Lui te odihnesti!

Oradea 05 nov. 2011.