Vine un „înger de lumină”
Ref.: Apoc.6,2

Vine un „înger de lumină”
Care-un „arc” va ține în mână,
Doar un arc, fără săgeată,
Când pe-un cal alb o să vină
Război cu sfinții să facă?

Omenirea strigă: „Pace!”
Dar război întruna face
Căci pacea nu-i de la noi
Și nouă parcă așa ne place
Să facem mereu război!

Domnitoru acestei lumi
Te-obligă să te rezumi
La-un lumesc simbol al păcii
Spumegând a urii culmi
Prin mizeria atrocității...

Și într-o vreme de durere
Vine cu-n „arc” la vedere
Ca să nu se dea de gol...
Și cu-n simbol de putere
Va da lumii rotocol...

Om se face și-și dă nume
De biruitor pe lume,
Se prezintă încununat
Ca un rege de renume,
Să nu fie refuzat...

Face cu toți legământ
Să se așeze-n Templul Sfânt,
(Templul ce-a fost ridicat
Pentru Domnul pe pământ
Și-a Lui slavă a purtat...)

Hotărât să biruiască
Sfinții și să îi stârpească,
Și pe orice om cucernic
Va căuta să-l lovească
Cât va putea de puternic.

Necazuri mari va stârni
Și lumea o va uni
Sub puterea-i efemeră
Dar Domnul va reveni
Să înceapă o nouă eră;

Îl va zdrobi doar c-o suflare
Și-l va călca în picioare
Cu mânia Lui aprinsă
Și Dreptatea-I `nălțătoare
Veșnică și necuprinsă...

Morții toți vor fi înviați,
La Judecată chemați
Și lângă domnitorul lor
În foc vor fi aruncați
Pentru vecii vecilor!

Zaragoza 07.Mai.2011/Ioan Hapca