Femeia înţeleaptă
2 Samuel 20:14-22
De când e omul pe pământ
S-a-mpodobit cu răutate
Aşa spune-n cuvântul sfânt.
În generaţiile toate

Au fost mulţi oameni valoroşi
Care-au trăit după dreptate.
Ei erau drepţi şi credincioşi,
Smeriţi şi plini de bunătate.

Însă şi oameni răi au fost,
Necredincioşi din cale-afară.
Ei n-au urmat al vieţii rost,
Ci calea lor a fost amară.

Au fost şi oameni de nimic
Ce-au dus pe alţii-n rătăcire
Ca Şeba, un beniamit
Care-a-ndemnat spre răzvrătire.

Când David era împărat
Şi avusese tulburare,
Şeba, mulţi oameni a chemat
Să facă răul şi mai mare!

Însă Ioab, brav general
(Mai mare peste oastea toată)
L-a urmărit şi ca un val
Se năpusti cu-a sa armată

Peste cetatea Abel-Bet
Cu toată forţa şi urgia
Că se-ascunsese-n ea, şiret
Şeba, sfidând împărăţia.

Urma să piară negreşit
Poporul din acea cetate
Pentru că au adăpostit
Pe-acel vrăjmaş , Şeba, şi poate

Că nimeni n-ar fi fost salvat,
Ci-ar fi pierit cu toţi de-odată
Acolo, de nu s-ar fi-aflat
Şi o femeie înţeleaptă.

Ea, sus pe ziduri s-a urcat
Strigând, cât a putut de tare.
Pe comandant ea l-a chemat
Ca să îi pună o-ntrebare,

Zicând: "De ce să nimiceşti
Cetatea asta liniştită
Pentru un om? Dacă voieşti,
Eu am să-ncerc să conving toată

Suflarea din acest oraş
Să-l scoată-afară pe nemernic!
Că tu, care eşti brav ostaş
Ştii că de moarte-i doar el vrednic."

Ioab ştia că e aşa,
Deci acceptă ce-a zis femeia.
Promise ca de i-l vor da,
Va înceta şi el urgia

Şi nimeni nu va mai muri.
Atunci, femeia înţeleaptă
Cu-aşa convingere vorbi
Şi-i îndrumă pe calea dreaptă,

Încât cu toţi au acceptat
Aceste înţelepte gânduri;
Pe Şeba l-au decapitat
Şi-l aruncară de pe ziduri.

Astfel, cu-nţelepciunea ei
Femeia a salvat cetatea.
Înţelepciunea dragostei
Făcu să biruie dreptatea.

Sunt vremuri tulburi şi acum.
Răul s-a strecurat în toate
Căci omenirea e pe-un drum
Ce duce-n iureş către moarte.

Deci tu, creştine, nu mai sta!
Cel înţelept să iasă-n faţă
Şi poate, cu înţelepciunea sa
Pe cei de lângă el i-nvaţă

Să nu primească pe vrăjmaş,
Pe cel ce suflete omoară
Ci ca un bun şi brav ostaş
Pe acel rău să-l scoată-afară.

Să nu tăceţi, surori şi fraţi
Care primit-aţi mântuire.
Ieşiţi pe ziduri şi strigaţi
Că în Isus e izbăvire,

Este iertare de păcat
Şi poţi scăpa de la pierzare.
De crezi în Cel Crucificat
Primi-vei viaţă şi iertare.