Cu aproximativ o sută cincizeci de ani în urmă, înainte ca tunelul St. Gothard să fie construit, toţi călătorii care doreau să meargă din Italia în Elveţia şi invers trebuiau să treacă pasul St. Gothard, aceasta luând foarte mult timp.
Pe atunci, oamenii călătoreau doar în grupuri. Odată, a trecut un grup de constructori care a pornit de pe lângă Lugano spre centrul Elveţiei, pentru că acolo se putea câştiga mai bine. Printre ei era un tânăr numit Antonio. În lunga călătorie, a început o discuţie cu o doamnă în vârstă despre Domnul Isus. Antonio nu voia să asculte şi i-a replicat" "Noi avem pe Maria şi pe preoţi aceasta, fiindu-ne îndeajuns!"
Doamna a oferit îndată lui Antonio o Biblie frumos legată în piele pe care tânărul nu a început s-o citească.
Când au ajuns la locul de construcţie în Glarus, Antonio a fost repartizat să ajute la construirea unei mari case. În timpul lucrului, el a început să înjure şi să blesteme ca tovarăşii de lucru. Odată, în timp ce tencuia, a ajuns la o porţiune a peretelui unde era o cărămidă lipsă.
"Prieteni" - zise Antonio către tovarăşii de lucru, " am la mine o Biblie primită, şi voi astupa gaura aceasta nu cu o cărămidă ci cu Biblia!" Apoi puse ceva tencuială peste ea.
"Vreau să văd dacă diavolul va putea să scoată Biblia de aici!" mai zise Antonio.
După ce s-au terminat construcţiile, Antonio, s-a întors acasă. La 10 mai 1861, un mare foc a devastat orăşelul unde lucrase Antonio şi 400 de case au fost distruse. Era aproape totul, o ruină... urma să fie reconstruiit!
Un meşter zidar- Iohanes, a primit însărcinarea să examineze o casă ce a fost doar parţial distrusă. Încercând pereţii cu ciocanul, la un moment dat a desprins o bucată de tencuială şi, spre surprinderea sa, a văzut o carte bine îndesată în perete. A scos-o afară...era o Biblie!..."ce ciudat, cum o fi ajuns aici?" A luat-o şi a început să o citească. Nu a înţeles prea mult, dar citind Psalmii şi Evangheliile a învăţat să se roage. Nu i-a trebuit mult să înţeleagă că este un păcătos şi că Dumnezeu îl iubeşte.
S-a reîntors acasă, povestind celor din familie ce i s-a întâmpla, făcând cunoscută Vestea Bună tuturor. Familia sa a început să tipărească Biblii. Cu traista plină de ele, cutreiera oraşele învecinate răspândind Cuvântul.
Într-o zi, a ajuns în vecinătatea locuinţei lui Antonio. Acolo era un mare târg. Şi-a scos Bibliile pe o tarabă, unele pentru vânzare, altele să le ofere după posibilitatea oamenilor.
Desigur, nu întâmplător, chiar Antonio, se plimba printre tarabe în acea zi. "O, ce de Biblii, dar eu nu am nevoie de aşa ceva...dacă aş avea, m-aş duce degrabă în Glarus unde am tencuit una şi aş fi surprins dacă diavolul ar fi scos-o de acolo!"
Iohanes se uită atent, apoi zise:"Tinere, nu-ţi mai bate joc fiindcă eu, îţi pot arăta chiar acum Biblia de care tu vorbeşti!"
"Nu pot crede asta, eu am însemnat-o, de aceea o voi recunoaşte, negreşit!" spuse Antonio.
Iohanes scoase din traistă Biblia. Antonio a amuţit.
"Vezi? nu este lucrarea diavolului ci chiar a lui Dumnezeu! El a făcut aceasta să-ţi arate ce mult te iubeşte!"
Tulburat peste măsură, Antonio, se repezi, răsturnă taraba şi îl luă la bătaie pe Iohanes. Ce mare împotrivire avea faţă de Dumnezeu!
Într-o zi, fiind la lucru, Antonio, a căzut de pe o schelă, a fost grav rănit şi dus urgent la spital. Când Iohanes a aflat, i-a trimis un buchet de flori apoi a îndrăznit şi l-a vizitat. Inima lui Antonio era încă de piatră... Iohanes însă, nu s-a lăsat influenţat de starea lui ci a continuat să-l viziteze în fiecare seară. Neavând ce să discute amândoi, au convenit ca Iohanes să-i citească totuşi ceva din Biblie...
Şi Dumnezeu, i-a străpuns inima lui Antonio prin versetul: "Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului!"
Piatra din inima lui a început să fie sfărâmată! A învăţat să-şi recunoască vina şi să se încreadă în Mântuitor. Sufletul i-a fost vindecat deşi trupeşte a rămas infirm pe viaţă. Totuşi, fiica lui Iohanes l-a plăcut aşa că deveni ginerele lui nu după mult timp. Cu siguranţă că Antonio este acum în cer!
Biblia, pe care odată o îndesase într-un perete, este acum o comoară apeciată de copiii şi nepoţii săi!
Slăvit să fie Domnul!