Inspre pustiu, Moise a pornit
Si tot poporul il urma
Domnul mereu I-a ocrotit
Ziua si noaptea-i, conducea

Ziua, era in Stilp de nor
Ca ei sa se poata ghida
Noaptea, un Stalp stralucitor
De foc, ca sa poata vedea

Dar Faraon se razgandeste
Pe egipteni, sa-i urmareasca
Care de lupta-si pregateste
Cu orice pret, sa-i nimiceasca

Evreii, erau plini de teama
Multe lui Moise-i reprosau
Nu ar fii vrut, nicicand sa vada
Cum egiptenii, ii omorau

Moise pe toti ii indemna
Teama, de loc sa nu-i cuprinda
Domnul, mereu cu ei era
Si egiptenii, n-o sa-i prinda

Domnul cu Moise, tot vorbea
Si-l invata tot ce sa faca
Toiagul sus, il ridica
Sa faca loc, ca toti sa treaca

Cand apa marii, a atins
In doua, ea s-a despicat
Intreg poporul l-a cuprins
Usacatu-n, fata lor a stat

Si au trecut cu tot, ce aveau
Ca pe un drum, obisnuit
Norul de foc, ii despartea
De cei care i-a urmarit

Apele ca un zid, stateau
La dreapta si la stanga lor
Si egiptenii, ii urmareau
Cu caii si carele, lor

Domnul, pe ei i-a incurcat
Rotile carelor a scos
Si Moise, apa a lasat
Sa se prefaca, cum a fost

Iar apele se intorceau
Si inghiteau, oastea intreaga
Cai, calareti, se inecau
Cu toti se retrageau in graba

Aceasta zi,
Israelitii au vazut
Pe care Domnul a avut.