Omul plin de fericire
Psalmul 1, 1-3

Omul plin de fericire
E-așa fiindcă nu se-oprește
La vreun sfat de amăgire
Nici mergând nu se găsește
Pe cărări de viclenie.

Nu stă cu cei răi la mese,
Nu-i părtaș la clevetire,
Și nu se-așează să apese
Cu ceva pe oarecine.

El plăcerea își găsește
Într-a Domnului cuvinte,
Cugetă și se gândește
Doar la Legile Lui sfinte
Și cu drag le împlinește.

Este ca un pom sădit
Lângă-o apă de izvor
Ce crește necontenit
Falnic, drept și roditor.

Frunza lui e veșnic vie
Și splendoarea nu-și reduce,
Lucrează cu hărnicie
Și toate la capăt le duce
Plin de-o sfântă bucurie.

Nu rămâne de rușine
Ori cu cine povestește
Iar veșnicia care vine
Falnic și verde-l găsește.

Zaragoza, 5 Apr.2011
de Ioan Hapca (Ionică)