În anul 1947 un copil arab care avea grijă de oi, s-a rătăcit pe când era aproape de Marea Moartă. Undeva, în rocile golaşe, aproape de ruinele din Qumran, a descoperit o crăpătură prin care s-a strecurat înăuntru. Aceasta părea să fie o intrare într-o peşteră nedescoperită încă.
Înăuntru, copilul a văzut o mulţime de vase de lut iar în ele erau suluri din piele. Cercetătorii au descoperit astfel că acestea erau manuscrise preţioase ascunse acolo în peşteră cu multe secole în urmă pentru a fi bine protejate de timpurile de război.
La început, micul ciobănaş a luat doar un sul cu el arătându-l arheologilor ce lucrau prin apropiere.
De atunci, a început marea vânătoare de manuscrise.
S-au implicat atât comercianţii arabi cât şi oemenii de ştiinţă, astfel că în următorii ani au fost descoperite câteva "biblioteci" secrete în acea regiune. Preţul manuscriselor se totaliza la milioane. Descoperirea senzaţională a manuscriselor de la Marea Moartă a trezit atenţia oamenilor de ştiinţă din lumea întreagă, chiar şi azi continuându-se munca de descifrare a textelor.
Unul din suluri conţine cartea lui Isaia şi este păstrat acum la Ierusalim. Cu ajutorul unui instrument al fizicii nucleare moderne s-a determinat că acest manuscris a fost scris cu aproximativ 70 de ani înainte de naşterea Domnului.
Oamenii de ştiinţă care până atunci susţineau că Biblia este plină de erori au înţeles de atunci că ei erau cei ce au greşit.
Orice cititor al Bibliei era bucuros să afle că ceea ce citea reprezenta adevărul - exactitatea!
Iată aşadar, o dovadă clară: Cuvântul lui Dumnezeu este ca o stâncă şi de nezdruncinat!
"Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum" (Matei 24.35)
Slăvit să fie Domnul!