Nu lasati sa se usuce lacrimile mijlocirii!
Caci in ele zace taina biruintelor iubirii,
Ele sparg ziduri de piatra, sfarma portile de fier
Si deschid o cale-ntinsa pan-la Tronul sfant din cer.

Nu lasati sa se usuce lacrimile rugaciunii!
Ele sting in inimi triste flacara amaraciunii;
Lacrimile sunt poteca inspre muntii cei mareti.
De pe care ni se-arata zorii sfintei dimineti.

Nu lasati sa se usuce lacrimile infratirii!
In Hristos suntem toti una, prin botezul inoirii.
Intr-un Domn si-ntr-o credinta, ne-am legat si ne-am unit,
Pentru viata pamanteasca si vecii fara de sfarsit.

Nu lasati sa se usuce lacrimile mangaierii!
Limpeziti-va privirea staruind in gura serii!
Frangeti-va painea-n doua, ca s-o dati unui flamand,
Unui frate care-asteapta ajutorul tremurand.

Nu lasati sa se usuce lacrimile bunatatii!
Cand in lume ura-i lege langa portile cetatii;
Chiar daca in dinti ne-ar rupe al vrajmasilor puhoi,
Mila, pacea si iubirea sa ramana intre voi!

Nu lasati sa se usuce lacrimile asteptarii!
Ascultati, gornistu-i gata pentru ceasul desteptarii!
O, Isuse preaiubite Doamne, vino mai curand,
Iata, ne-am facut din lacrimi, valul de mireasa sfant!