DUPĂ VREMEA DE-NCERCARE...

După vremea de-ncercare
Iar simţim înviorare,
Iar un zâmbet dă privirea,
Iar e veselă slujirea.

Au fost zile foarte grele
Nopţi mai lungi şi fără stele
Nu-ncetau spre noi să vină
Stări lipsite de Lumină.

A fost sumbră perioadă
Sufletele cădeau pradă
Gândului de faliment
Ce venea ca un torent.

Veneau valurile toate
Să lovească-n sănătate
Ne loveau fără-ncetare
Undele devastatoare...

Fost-am ca-n cuptor încins
(Flăcările nu s-au stins)
Parcă eram vinovaţi
Şi de har îndepărtaţi.

Dar prin toate ce-au venit
Sfântul Tată ne-a păzit
Braţul Lui ne-a ridicat
Şi ne-a binecuvântat.

Şi-au trecut acele zile
Fără soare şi ostile
Dar am dobândit putere
În ispite şi-n durere.

Nu ne-a părăsit iubirea
Că-i soră cu nemurirea
Ea în orice stare grea
Străluceşte ca o stea.

După vremea de-ncercare
Mult avânt e în lucrare
Rănile-au fost vindecate
Frământări au fost uitate.

Mai veni-vor timpuri grele
Cu nopţi lungi şi fără stele
Dar avem asigurare
Că-n Hristos este salvare.

Orice-ar fi de-aci ’nainte
Vom purta, mereu, în minte
Că nimic nu-i la-ntâmplare
Şi că-nvingem prin răbdare.

gc-16 ian.12