1. Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne-nţeles;
Adesea nedreptatea-ncearcă să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.

R: /:Va fi o zi când Îl vom vedea faţă-n faţă,
Când vom primi răspuns la mii de întrebări,
Dar pân-atunci trăim crezând, privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par a fi în depărtări. :/

2. De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi îmbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?

3. Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.

4. Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.