Când tu copil de Dumnezeu
Te-ai dezlegat dar de păcate
Şi-ai renunţat la obiceiul tău
Şi ai lăsat în urma ta trecutul,
Când El ţi le-a iertat pe toate
Din ce făceai nu-ţi veni gândul
Că tu, făcut-ai Legământul
Şi ţi-ai predat şi inima şi gândul?

Când cunoştinţă ai primit
Şi ai văzut că era foarte rău
Căci tu, ai minţit şi ai greşit
L-ai mâniat pe Dumnezeu.
Când sufletul s-a primenit
Şi inima ta, ţi s-a schimbat
În sufletul tău nu ai simţit
Că e mai bine-n omul nou?

În tine nu ai avut dorinţă
Să mergi peste tot în lume!
Să le spui despre credinţă!
Să-L vesteşti pe Dumnezeu!
Să vorbeşti de acel Nume!
Cum, te-a tot ajutat mereu!
Şi-acum, tu ai venit anume!
Să vorbeşti, de Isus Fiul Său?

Şi n-ai văzut că ori de câte ori
Tu, ai tot pierdut şi ai greşit
Şi ai comis păcate şi erori,
Când Îl strigai şi Îl chemai
Spunându-I că te-ai pocăit
Şi nu vrei, să te mai rătăceşti
Acum smerit doreşti să stai
Să-ţi spună-iertat eşti fiule în veci.


Cum ai putea, să fii tu supărat?
Când El, anume pentru tine
Mâna şi-a-ntins şi te-a salvat!
Şi uşa ţi-a deschis, uşa iubirii!
Lumina, ţi-a dat să te lumine!
Pe tine-a pus mantaua izbăvirii!
Ţi-a dat şi multă-nţelepciune
De tot ce-i rău te-a apărat!

Dă slavă Domnului în fiecare zi
Pe Dumnezeu Îl preamăreşte
La umbra aripilor Sale tu să fii
Pentru că El îţi dă mereu
Tot ceea ce îţi trebuieşte.
El este Tatăl şi este Dumnezeu!
Şi pe toţi copiii Săi El îi iubeşte!

Amin