Dumnezeu
ţi-a dat mâinile,
ca să-ţi curgă în ele balsam
pentru atâtea neputinţi pe lângă tine,
pentru căldură,
pentru iubit şi pentru bine.

Dumnezeu
ţi-a dat urechile,
ca să culegi în ele freamătul stelelor,
pentru ca în spatele ochilor tăi
să poată fi zărită o geană de lumină
spre fiecare inimă străină.

Ţi s-au dat cele două buze,
să-ţi străjuiască ieşirea spre lume,
să măsoare fiecare şoptit,
să tacă orice gând nefrumos,
să reverse peste prag orice fărâmă de iubit.

Ţi s-a dat ca să dai,
ţi s-a luat ca să n-ai;
Dumnezeu a cântărit totul chibzuit.
Într-o zi te vei trezi
Că tot ce-ai dat te-a-mbogăţit...