Când Duhul Sfânt te umple cu dragostea divină,
Când preumblarea veche ţi-e pe deplin străină,
Un dor arzând te-ncearcă să faci doar ce e bine,
Cu irişii în lacrimi, înalţi o rugăciune,

“O Doamne Sfânt din ceruri, ascultă-mi astăzi glasul,
Eu nu ştiu în ce clipă îmi voi sfârşi popasul
Aici pe-această glie! În ceas de înserare,
M-aplec în pioşenie şi-n duh cu-nfiorare,

Te rog să ierţi păcatul celor în suferinţă,
Adu-le mângâiere-n plăpânda lor fiinţă,
Toarnă balsam din ceruri şi leagă rana care,
A înrobit o lume, pe slab sau pe cel tare,

La Tine e puterea, doresc să fiu exemplu,
Să port în mijlocire, afară sau în Templu,
Pe toţi ce au nevoie de o îmbărbătare,
Prin fapte şi prin vorbe, prin întrajutorare,

Nimic nu iau cu mine, nimic nu-i de folos,
Când voi pleca la ceruri, din ce am strâns, ici jos,
Doar truda şi sudoarea m-or insoţi la drum,
Toată agoniseala se va preface-n scrum.

De-aceea Doamne Tată, da-mi Tu înţelepciune,
Îndrumă-mă pe cale şi fă Tu o minune,
Mai bucuros e-acela ce-n viaţă dăruieşte,
Căci fericiri primi-va, când Biblia împlineşte.”

Când Duhul Sfânt e sfetnic şi-ţi luminează calea,
Nu simţi ce-nalt e dealul şi cât de-adâncă-i valea,
Primeşti cu bucurie şi soare şi furtuna,
Căci bunătatea Slavei e una, numai una,

Când Duhul Sfânt te umple cu dragostea de sus,
Când porţi mereu în suflet pe Domnul tău Isus,
A face bine este raţiunea de-a trăi,
Iubire dai, iubire primeşti din veşnicii!

19/01/12, Barcelona- Lucica Boltasu