Şi mă încred în Tine! ...

Şi mă încred în Tine, Doamne
Când bântuie vremea cea rea,
Când urlă vântul prin suflarea
Să-mi spulbere tot ce-n-nainte
Am strâns pe calea cea aleasă,
În răvna mea spre dulcea casă!

Şi mă încred în Tine, Doamne
Când nori de ploaie şi furtună
Asupra-mi stau să mă răpună,
De n-ar fi-a Tale învăţăminte
Ce mă-ntăresc, mă pregătesc
Mergând spre locul cel ceresc!

Şi mă încred în Tine, Doamne
Că eşti Stânca mea cea tare,
Sub care stau-n-arşiţa mare
A soarelui ce-arzând fierbinte,
Şi m-aflu-n grele strâmtorări
Căci grija-mi porţi în încercări!

Şi mă încred în Tine, Doamne
Ştiind că ele toate-or trece;
Privind în Duh cu sânge rece
Mergând astfel mereu-nainte
Spre patria, cea mult dorită,
Cu-a ei cetate-n veci slăvită!

Flavius Laurian Duverna
24 ianuarie 2012