Pe obrajii reci ai iernii,
Ninge lacrimi de fugi albi
Se aştern în dansuri line
Peste vale, peste deal.

Sunete de bucurie,
Glas de copilaşi iubiţi
Strigă-n cor: Afară ninge!
Şi sunt tare fericiţi.

Fumuri albăstrii din hornuri
Se înalţă către cer.
Zgribulite păsărele,
Încercate greu de ger.

E o larmă . . . generală
Glasuri scumpe de copii
Derdeluşu-i pin de cântec . . .
- Iarnă, tare-am aşteptat să vii!

Totul este alb în juru-mi
Şi copacii-s îmbrăcaţi.
În mantia strălucită,
Dorm sub albul sfânt al iernii,
Scumpii mei Carpaţi.