NU I-AU PRIMIT ÎN ADUNARE...

Nu i-au primit în Adunare
Decât pe cei ce-s foarte „sfinţi”
La cei ce-avură vreo scăpare
Din neştiinţă în lucarea
Le-au arătat scrâşniri de dinţi.

S-a întrunit tot comitetul
Şi, revoltaţi, au spus aşa:
„Acei ce frecventează Netul
Şi au uitat ce e carnetul
La slujbe n-au ce căuta.”

Pe una ce-a-ndrăznit să spună:
„Invidie să nu nutrim!”
Pe lista neagră-au vrut s-o pună
Zicând: „ea vrea să se impună
Dar ştim noi cum s-o hărţuim.”

La unul i-a lipsit cravata
Şi ce să vezi? L-au reperat
I-au spus să nu mai vină-n ceata
În care nu se-admite pata.
(Şi i-au făcut un referat.)

Iar când vorbim de „Va-să-zică”
În turmă nu l-au acceptat
Aveau pe el prea multă pică
De ce anume? Se ridică
Să spună-n plen ce e păcat.

Şi-aşa... iubind perfecţiunea
Se bucurau în chip ciudat
De altfel, facem menţiunea
Că practicau închinăciunea
Cu-n duh cu fală încărcat.

******

Dar când venit-a cercetarea
Prin Duhul Sfânt în sanctuar
Văzut-au toţi cum vindecarea
Vine în cei ce dau iertarea
Şi stau, necontenit, în har.

Au renunţat la vorbe goale,
La fraze care nu zidesc
Şi nu mai auzeai urale
Trimise-n pământeasca vale
Ci doar un cântec îngeresc.

De-atunci se vede-n Adunare
(Şi în afară...peste tot)
Acea credinţă şi umblare
Ce naşte stimă şi candoare
Şi nu rugină şi complot.

******

De-aici rezultă o MORALĂ
(Ce bine-ar fi să o primim):
Doar o schimbare radicală
Ne trece prin divina şcoală
Ca să-nvăţăm cum să slujim.

gc/ 25 Ian. 2012