S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine și, luând un ștergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. (Ioan 13:4-5)
Când citesc aceste versete, îmi vin imediat în minte acele momente în care mi s-a cerut să fac ceva mărunt, neînsemnat, dar important pentru cineva, iar răspunsul meu sec a fost: „Da' ce, sunt servitorul tău?” Privind înapoi, acum într-o cu totul altă lumină, îmi vine să bag capul în pământ ca struțul. Nu mă mai gândesc la studii, experiență de viață, la calitățile pe care eu le am și alții nu, la eforturile mele de a crește personal și profesional, la toate lucrurile care, în trecut, mă puneau pe o treaptă înaltă. După ce Dumnezeu mi-a deschis ochii, am început să tai prăjina de care alții aveau nevoie ca să îmi ajungă la nas (1 Regi 2:3).
Poate că și tu, la fel ca mine, ai avut o repulsie față de termenul servitor, mai ales că, în zilele noastre, are o conotație foarte urâtă. De slugă nici nu mai vorbesc! Sunt cuvinte cu care, din start, nu vrem să fim asociați. Pentru noi, există doar: cel mai bun, profesionist, priceput, destoinic, descurcăreț, de treabă și altele de gen. Și totuși... a fi servitor reprezintă cea mai înaltă treaptă în ochii Celui care a creat treptele (Matei 20:26-27). Greu de înțeles și, cu atât mai greu, de acceptat, așa-i?
Ei bine, Domnul Iisus Hristos ne-a demonstrat că ceea ce noi considerăm josnic, El consideră măreț (Luca 18:14), iar slujnica sau slujbașul care Îi va urma exemplul va primi o răsplată deplină, pe măsura credinței și faptelor sale (Ioan 12:26).
Când a spălat picioarele apostolilor, Mântuitorul a vrut să arate, încă o dată, desăvârșirea în iubire. Dumnezeu este deplin în toate, fapt demonstrat, în mod repetat, mai ales prin Fiul Său. Sigur, mulți dintre noi am fi preferat să nu facă și acel gest de smerenie, nu de alta, dar a fost urmat de un îndemn personal: să facem și noi la fel (Ioan 13:14).
Ce înseamnă, în ziua de azi, să speli picioarele cuiva? Răspunsuri sunt multe, dar totul se reduce la a face acele lucruri umilitoare în fața lumii, pentru a-i ajuta pe cei din jur. A îndrepta greșelile făcute de alții, fără să pretinzi nimic în schimb, a ierta necondiționat pe cei care ți-au greșit mult, a te coborî la nivelul unora pe care îi consideri josnici, pentru a-i putea ridica la nivelul tău și exemplele pot continua.
Bine, dar eu am o imagine de apărat, o funcție, un statut, o demnitate, nu pot face chiar orice...
Imaginează-ți scena în care Marele Creator, Începutul și Sfârșitul a toate, Cel ce Este (Apocalipsa 1:8), Se apleacă, își schimbă hainele cu un ștergar și spală picioarele ucenicilor Săi (niște păcătoși cărora le cunoștea toate gândurile, acțiunile, sentimentele în amănunt). În acel moment, El nu a ținut cont de măreția și atotputernicia Sa când a trebuit, pentru a-Și urma Tatăl (Ioan 14:31), să slujească aproapelui, nici nu a măsurat murdăria pe care trebuia să o spele, nu a stat să cântărească dacă merită sau nu, în funcție de „cât de umilitoare e treaba asta!”, ci... S-a făcut servitor (Matei 20:28), adică a intrat în acea categorie de care noi fugim cât putem.
Când vine vorba de unii dintre noi... pauză. Mereu găsim motive ca nu cumva să ne înjosim în fața cuiva. Ne cade rangul când suntem puși să facem un lucru prea mic pentru valoarea noastră, ori suntem prea ocupați ca să dăm curs unei cereri de ajutor, atunci când aproapele e la ananghie. Rămânem șocați când vedem pe cineva că dă un exemplu și urmează spusele Domnului Iisus Hristos.
Șocați au fost și apostolii, când L-au văzut pe Învățătorul lor că e primul care se apleacă să le spele picioarele. Le și văd fețele, întrebându-se ca Petru: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele? (Ioan 13:6) Iisus a făcut un gest uimitor, de o smerenie ieșită din comun, care te lasă fără cuvinte și schimbă totul: priviri, gânduri, inimi, dar mai ales percepția despre cuvântul servitor.
Nu te mai poți simți prost când cineva te numește servitor, slujbaș, nici chiar slugă. Dacă ai înțeles mesajul Mântuitorului tău, nu vei mai căuta doar ale tale, ci ale celor din jurul tău mai presus de orice, căci Însuși Cel Atotputernic a dat slava Sa la o parte și S-a smerit (Filipeni 2:4-7), pentru a-ți dovedi cât de mult te iubește.
Când slujești Domnului cu toată ființa, în fiecare zi a vieții tale (Matei 25:35-40), spălând picioarele altora, așa cum El Însuși te învață, cu smerenie și în ascultare de Tatăl, tu practic îi spui lui Dumnezeu: Te iubesc! (Ioan 21:16)