Ispite grele-adesea vin, forțând zăvorul minții...
Cu vicleșuguri se preling și-ajung în inimă toți prinții
Din întunericul cel gros, din lumea vastă-a răutății...
Și ape-amare năvălesc, să stingă flacăra dreptății.

Necazuri grele izbutesc; se tăvălesc prin viață...
Te demolează și te frâng, de-ți pierzi orice speranță...
Te-aduni, te împietrești, te umpli tot de ură și demență
Și Dumnezeu îți pare o umbră, de bunătate și clemență...

Toți norii grei de îndoială, se năpustesc adesea și se-așează
În sufletu-ți mâhnit și-astupă, nădejdea vie și-orice rază
Venită din sublim divin, din Duhul Sfânt ce revelează
Pe Dumnezeu ce știe tot, și toate-n mâna Lui păstrează...

Dar, Harul care l-ai primit, e-o flacără-arzătoare,
Ce-ndreaptă sufletul smerit, și-l pune iarăș pe picioare.
Prin Har, credința-ți se-ntărește, nădejdea iar răsare
Și sufletu-ți se umple iar, de bucurie încrezătoare.

Prin Har, te-nalți mereu spre cer, învingi orice păcate:
Ispitele de-aici, si duhuri din văzduh ce vin înverșunate,
Prin Har vezi cum de Dumnezeu, îngăduite-s toate și lăsate
Pentru-a-ți desăvârși ființa, ce-n ceruri are pregătită parte.

Acestea-s dălți ce curăță credința, ființa si purtarea...
Acestea-s Har prin care curge, puterea, iubirea și iertarea
Stăpânului, ce are îndreptată, asupra tuturor privirea
Și ține-n mâna-I Sfântă toate; și ființa noastră și mișcarea.
Amin

Zaragoza 31-Mart.2011
de Ioan Hapca (Ionică)