Printre holde-n arătură
Buruieni cresc, și neghină.
Printre petece de brumă
Petecuțe ies, de ură
Ce polenul și-l adună
Să-l arunce în furtună...
Și fac răzmeriță nebună
Care, spice multe curmă!

Niște bulgărași de tină,
De splendoare și lumină,
Se amestecă cu silă
Și cu răul se combină
Transformându-se-n neghină,
În tăciuine si rugină...

După cum le spune inima
Își înfig în toate mâna,
Aruncând în foc țărâna
Și spledoarea, și lumina!

Adunate pic cu pic:
Niște lucruri de nimic
Fac din suflețelul mic,
Torță veșnică de foc,
De durere și de tot
Ce în cer, nu are loc!

Dumnezeu A dat Cuvântul
Și sămânța, și pământul;
O sămânță-o suflă vântul
Și vrășmașul o apucă,
Alta, pasărea-o mănâncă,
Pe-alta, spinii o abundă...
Oare câte-o să ajungă
Rodul copt să și-l aducă?!

Printre holde-n arătură
Astăzi totu-i ca o brumă,
Ca o boare, ca o spumă...
Mâine, nu e nici o urmă,
Din ființa care-adună
Ură-n inima-i nebună!

Astăzi vise și coșmar,
Mâine chinul cel amar...
Azi cu firea la Calvar,
Mâine în ceruri cu Davar.

Tu alegi. Și-acuma, iar
Ești în taler, pe cântar:
Împăratul vrea un dar,
Ce poți pune pe Altar?!

Zaragoza. 23.Apr. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)