Dumnezeul meu cel veşnic, care cu ulei m-ai uns,
Strig într-una după Tine, aşteptând un clar răspuns.
De ce Doamne, Tu îngădui zi de zi tot în necaz
Lacrimi grele ca să curgă pe-al meu întristat obraz?

Căci nu cel străin de casă într-una mă tot huleşte
Ci acel care-a jurat: "pân' la moarte mă iubeşte"
De când Te-am cunoscut doar de rău el mă vorbeşte
Zilnic mă obrăzniceşte, ştiu că nu-n mine loveşte...

Tu-mi eşti Doamne, stâncă tare, adăpost şi alinare,
Adu şi în casa mea dragoste, credinţă, soare,
Scapă şi pe-al meu bărbat din neagra închisoare
Eliberează-l Tu, o Doamne, din a vrăjmaşului strânsoare!

Amin