Din valu-acestei lumi...

Din valu-acestei lumi deşarte
Ce-n permanenţă mă îmbie
La viaţa ei ca să iau parte,
Eu m-am retras spre veşnicie
Pătruns de-o sfântă bucurie.

M-am rupt din laţul ei întins
Cu viitorul ei vremelnic,
Şi Dragostea ce m-a cuprins
E vectorul cel mai puternic
Al sufletului, ce-i prielnic.

Astfel mă lupt să-mi biruiesc
Pornirile-abstracte, fireşti,
Prin har să le înlocuiesc
Cu gândul la cele cereşti,
Liber de lucruri pământeşti.

Cuvântul sfânt îmi e lumină
Pe-a vieţii cale-ndrumător,
El mă îndrumă, mă sprijină,
Mi-e cel mai bun sfătuitor
Şi paşii-i fac, în ritm uşor.

Nu mă avânt peste puteri
În cele ce nu pot pretinde,
Şi nu-mi îndrept spre nicăieri
Puterea minţii de a prinde
Dragostea cum mă cuprinde.

Ea e misterul cel ascuns
În planul scump de mântuire,
De mintea-mi mică nepătruns
Expus la Gogota-n jertfire,
Să-mi dea sfânta neprihănire.

Flavius Laurian Duverna
05 februarie 2012