Fiecare om se naşte o singură dată apoi moare. Dar cel mai important este ceea ce face între aceste două extremităţi: viaţă şi moarte.
Este adevărat că ne naştem cu un anumit potenţial în noi. Suntem oameni şi avem puncte forte şi puncte slabe. Trebuie să ne dezvoltăm talentele cu care am fost înzestraţi de Dumnezeu.
Orice om îşi făureşte viitorul. Adult fiind, are dreptul să ia deciziile cele mai bune pentru el şi viaţa sa.
Când eram copii, spuneam că vom face cutare şi cutare lucru, că vom deveni cineva… Aceste gânduri ne-au urmat pe spaţiile punctate ale vieţii dar prea puţin ne-au influenţat. Am devenit tineri şi toată viaţa era înaintea noastră. Ea ne apărea ca o carte deschisă pe care o puteam citi cu uşurinţă.
Viaţa îşi urma cursul iar noi ne simţeam în stare să străbatem oceane albastre, să ne luptăm cu valurile uriaşe care voiau să ne înghită, să dăm piept cu cel ce căuta să ne scufunde mintea într-un abis de gânduri negre. Totul, absolut totul, ni se părea posibil.
Priveam cu chip senin ziua de mâine. Putere, curaj, siguranţă scria pe fiecare filă a zilelor noastre.
Ce s-a schimbat între timp? De ce nu mai suntem aşa şi acum?
Dumnezeu nu se schimbă. El rămâne acelaşi, indiferent de vremurile ce se scurg. Iar azi vocea Lui se aude şi mai clară prin Cuvântul Său scris: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte!”
…Trecutul parcă a fost cândva, scurs între spaţiile vremii. Prezentul e azi, iar viitorul e un mâine cu cer însorit. Cine ar putea sta împotrivă? O adiere ce aduce o îngrijorare, o ploaie de veşti neplăcute? Nimeni şi nimic dacă într-adevăr Cristos este în noi şi se manifestă prin noi…
Cristina Magdalena Frâncu