DE CE ESTE PĂCAT SĂ DAI MITĂ, SĂ COPIEZI LA EXAMENE, SĂ NU-ŢI PLĂTEŞTI IMPOZITELE,
SĂ FOLOSEŞTI PROGRAME PIRATATE (FURATE) ŞI
ÎNCĂ CÂTEVA ALTELE?
„Am devenit oare duşmanul vostru, pentru că v-am spus ADEVĂRUL?” (Galateni 4:16)
„Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.” (Ioan 7:7)
Dragii mei fraţi şi surori, n-a fost niciodată comod să spui adevărul. Priviţi în Biblie la prooroci, la Ioan Botezătorul, la Domnul Isus şi la apostoli, şi veţi vedea cât au suferit doar pentru că au spus adevărul. Împăratul Ahab l-a băgat pe proorocul Mica la închisoare, împăratul Ioas a dat poruncă să fie omorât proorocul Zaharia, fiul preotului Iehoiada, proorocul Amos a fost alungat, Ilie fugărit de Ahab şi Izabela, Ioan Botezătorul decapitat şi Domnul Isus – care era adevărul întruchipat – a fost răstignit.
În versetul de mai sus, Pavel a simţit şi el că proclamarea adevărului Cuvântului lui Dumnezeu a atras asupra lui duşmănia galatenilor, dar el şi-a continuat mai departe misiunea lui de a propovădui adevărul într-o lume ostilă acestuia.
Despre vremurile pe care le trăim – vremurile din urmă – Duhul lui Dumnezeu anunţa prin apostolul Pavel că „oamenii nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă” şi că „îşi vor întoarce urechea de la adevăr” (2Timotei 4:3-4)
Dragii mei, haideţi să nu fugim de adevăr, să nu ne întoarcem urechea de la el.
Constat cu durere că printre cei ce-şi spun copii ai lui Dumnezeu, ideea datului de mită, a copierii la examene, a neplăţii impozitelor la stat începe să devină tot mai populară. Păcatul nu mai pare atât de groaznic.
Se pare că în unele şcoli şi facultăţi profesorii au creat un sistem prin care să-i împingă pe studenţi la a da mită ca să treacă examenele. Profesorii trimit prin email studenţilor cursuri tot mai stufoase şi de un nivel tot mai academic, aşteptându-se apoi ca studentul, copleşit de materie, să aleagă alternativa mitei. Mita ia forma colectivă, adică elevii (studenţii) strâng bani „mână de la mână”, şi profesorul mituit, după ce împarte subiectele, iese din clasă, permiţând studenţilor să copieze.
Profesorul este mulţumit de banii din buzunar, iar elevul (studentul) mulţumit de nota luată.
Încet, încet, au început şi unii credincioşi, copii ai lui Dumnezeu, să creadă că „te poţi face frate cu dracu' până treci puntea” şi că Dumnezeu trebuie să fie înţelegător văzând că nu mai ai cum s-o scoţi la capăt cu corupţia din ţara asta.
DE CE ESTE PĂCAT SĂ DAI MITĂ ŞI SĂ COPIEZI?
Pentru că DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL, şi orice minciună, orice şmecherie, orice folos necuvenit, orice înşelătorie, este de la diavolul.
Vii acasă bucuros de la examen şi spui: „Am luat nota 9 (sau 10)”, primeşti felicitări, familia ta se bucură, eventual sărbătoreşti şi dai şi o pizza, dar totul este o minciună, un neadevăr. Termini facultatea, primeşti diploma, pe care este scrisă media 9 sau 10, eventual şi „magna cum laude”, şi totul este minciună şi neadevăr. Îţi concepi Curriculum vitae (CV-ul) şi scrii în el media de la examenul de diplomă, şi totul este o minciună.
Tocmai prin asta s-au deosebit de-a lungul veacurilor adevăraţii copii ai lui Dumnezeu de copiii diavolului: că au preferat să sufere, au preferat să fie prigoniţi sau chiar să moară din pricina ADEVĂRULUI.
Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Cristos, Duhul Sfânt, întreaga Treime este prezentată în Scriptură ca fiind legată de ADEVĂR.
Tatălui trebuie să I te închini neapărat „în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23). Domnul Isus este „Calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6), Duhul Sfânt este „Duhul adevărului” (Ioan 16:13) şi scopul Lui este să ne „călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). „Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul” (Ioan 17:17), Biserica lui Cristos este „Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului.” (1Timotei 3:15) şi Domnul Isus a venit pe pământ ca să mărturisească despre adevăr:
"Atunci un Împărat tot eşti!", I-a zis Pilat. "Da", a răspuns Isus. "Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu." (Ioan 18:37)
Tot ce ţine de Dumnezeu strigă după adevăr şi împotriva minciunii, corupţiei, mitei, furtului, înşelăciunii, etc.
DAR PE CINE DERANJEZ?
O soră mi-a replicat: „Bine, dar pe cine deranjez? Nu fac decât să trec şi eu clasa. Nu iau locul nimănui, nu fac pe nimeni să sufere.” Dragă frate şi soră, deranjezi ADEVĂRUL. Te dai de partea minciunii, a neadevărului, a compromisului, a întunericului.
DE CE CAD ŞI CREŞTINII?
Dumnezeu mi-a dat răspunsul: „din pricina înmulţirii fărădelegii” care caracterizează zilele din urmă. Păcatul se înmulţeşte în aşa măsură sub ochii noştri, încât începe să nu mai pară păcat, ci normalitate. Calea lată pare adevărata cale, iar pe calea îngustă rămân tot mai puţini.
Dar cea mai mare derută a creştinilor provine din faptul că păcatul a intrat în biserică şi stă nestingherit pe bancă şi Îl laudă pe Dumnezeu (cu buzele). Când păcatul este în afara bisericii, e normal. Dar când cei din jurul tău, creştini evanghelici, practică păcatele lumii, devii confuz, nu mai înţelegi.
Când fratele tău de credinţă, patron, te ţine angajat „la negru”, în timp ce lui îi merge bine mersi vechimea, ce să mai înţelegi?
Când fratele patron te dă în şomaj şi te ţine totuşi la servici şi ţi spune să te ascunzi dacă apare controlul de la ITM (Inspectoratul teritorial de muncă), ce să mai crezi?
Când fratele tău munceşte „la negru” la un patron creştin, a cărui firmă nici nu e înregistrată, şi stau ascunşi prin locuri subterane să nu-i prindă garda financiară, te întrebi unde te afli.
Când fratele tău de credinţă te îndeamnă să nu faci facturi prea multe ...
Când auzi că fratele tău participă împreună cu necredincioşii la strângerea mitei pentru examen, te întrebi unde ai ajuns. Când auzi de primul caz, te gândeşti că este vreo excepţie; când apare şi al doilea care nu i convins că mita şi copiatul ar fi vreun păcat, te pune pe gânduri; când apare un al treilea convins că trebuie să ne conformăm şi noi lumii, că astea-s vremurile şi n-avem de ales, te întrebi oare ce se predică în biserică.
Când primul creştin îţi spune că e o nebunie să plăteşti impozit la stat, te gândeşti că a lipsit de la biserică la lecţia asta, când al doilea nu şi declară decât o parte din venituri, spunând că nu face decât să-şi ia înapoi ceea ce-i fură statul, deja te întrebi ce Biblie citeşte.
Dar ce este de-a dreptul tragic este să observi că chiar şi atunci când îi deschizi Biblia şi-i citeşti ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre taxe şi impozite, tot nu-şi schimbă părerea.
„– Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?” – L-au ispitit Fariseii pe Domnul Isus. Iar El le-a răspuns: „– Daţi, dar, cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
Iar apostolul Pavel, insuflat de Duhul Sfânt, scrie în Epistola către Romani, „Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile (adică impozitele şi taxele). Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. (Romani 13:6-7)
Ce poate fi mai clar?
Aşa m-am întrebat eu în ce biserică am ajuns, la începutul vieţii mele de credinţă. Plecasem la un drum mai lung împreună cu un frate din biserică. Luasem carnetul de conducere nu de mult timp şi uitasem o parte din regulile de circulaţie. Aşa că, ajungând la un pod, am văzut o coloană imensă de maşini înşiruite în urma unui autovehicul care mergea extrem de încet. Eram tare nedumerit de ce nu depăşea nimeni, deşi din sens opus nu venea nimic. Aşa că am luat la depăşit toată acea coloană de vreo 30-40 de maşini. Când, la ieşirea de pe pod, era un turn de control al poliţiei. Poliţistul mi-a făcut semn să trag pe dreapta şi mi-a luat carnetul. Atunci am aflat şi legea de circulaţie, că nu ai voie să depăşeşti pe poduri. Dar era prea târziu. Dar, în timp ce poliţistul se pregătea să completeze procesul verbal, din spatele meu aud vocea fratelui meu de credinţă care mă însoţea: „Dă-i banu'! Bagă-i banul în buzunar!”
DE CE ÎNCEPE SĂ LE VINĂ GREU PÂNĂ ŞI CREŞTINILOR SĂ ACCEPTE ADEVĂRUL CĂ MITA, COPIATUL, EVAZIUNEA FISCALĂ SUNT PĂCATE?
Pentru că pun interesul propriu (iubirea de sine, iubirea de bani) mai presus de legile lui Dumnezeu.
Sunt mereu două căi, două moduri de gândire, două moduri de acţiune între care trebuie să alegi. În cazul de faţă, primul este:
„Orice s-ar întâmpla, eu nu voi călca legile Domnului meu! Chiar dacă nu voi face facultate în veci, chiar dacă nu voi lua carnetul de conducere, eu nu voi da mită, nu voi copia.
Chiar dacă va trebui să închid afacerea pe care o am şi să muncesc ca un simplu angajat, eu nu voi călca poruncile lui Dumnezeu, minţind şi înşelând statul.”
Iar al doilea mod de gândire este:
„Orice s-ar întâmpla, trebuie să fac facultatea aceasta, trebuie să iau examenul acesta, trebuie să-mi menţin afacerea aceasta. Dacă singura cale care există este mita, minciuna, înşelătoria, asta e, mă voi conforma şi eu lumii. N-am ce face.”
În vremurile din urmă – spune Scriptura – „oamenii vor fi iubitori de sine” (2Timotei 3:2). Interesul personal va fi cel care îi va ghida pe cei mai mulţi, nu adevărul lui Dumnezeu, nu onoarea lui Dumnezeu. „Ce-i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Filipeni 2:21) – spune şi apostolul Pavel.
CÂT DE GRAVĂ ESTE PROBLEMA?
Noi, oamenii, evaluăm de multe ori problemele în funcţie de consecinţe. „– Dacă merg cu 80 km/oră în localitate sau cu 120 km/h în afara localităţii, ce mi se poate întâmpla? – Păi, dacă te prinde, vei lua amendă 100 lei.” „– Hmm, suma nu-i cine ştie ce. Îmi pot permite. E OK.”
Cât de gravă este mita, copiatul, neplata impozitelor la stat, munca la negru, deţinerea de programe de calculator piratate (fără licenţă)?
Dragă frate şi soră, tu faci ca planul lui Dumnezeu să eşueze. Tu lucrezi împotriva planului lui Dumnezeu. El caută să creeze BISERICA LUI, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI în mijlocul acestei lumi stricate, iar tu – care ai fost răscumpărat cu sângele Domnului Isus – ţi-ai luat bagajele şi ai trecut de partea duşmanului lui Dumnezeu. Planul Lui este să-şi instaureze Împărăţia Lui (Biserica Lui) în mijlocul împărăţiei întunericului, iar tu te-ai mutat în tabăra vrăjmaşului. Sau mai bine spus, ai rămas în cetate, dar eşti de partea lui Tobia şi Sambalat (vezi cartea Neemia).
Dragă frate, înţelegi tu ce se întâmplă? Domnul Isus a zis: „EU VOI ZIDI BISERICA MEA”. Acum două mii de ani a început să fie zidită o clădire duhovnicească, numită „BISERICA DUMNEZEULUI CELUI VIU, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI.” (1Timotei 3:15). Prima piatră pe care s-a zidit a fost Domnul Isus Cristos Însuşi, numit „piatra din capul unghiului”. A urmat temelia acestei clădiri, formată din apostoli şi proroci, aşa cum scrie în Efeseni 2:19-20: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”
De-a lungul a cei 2000 de ani s-au tot adăugat pietre vii la această construcţie spirituală, numită – încă o dată reamintesc – „STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI”. O mulţime de oameni, pe drept numiţi creştini – urmaşi ai lui Cristos – au trăit o viaţă în adevăr, au suferit pentru adevăr, au mărturisit pentru adevăr şi unii chiar au murit pentru adevăr. Şi lucrul acesta s-a petrecut în mijlocul împărăţiei întunericului în care au trăit şi în care trăim şi noi. În mijlocul minciunii, al corupţiei, al înşelăciunilor de tot felul, al furtului, al necinstei, toţi aceştia au continuat să trăiască în adevăr, urmând pilda Domnului lor, Isus Cristos.
Şi peste piatra aleasă din capul unghiului şi peste temelia apostolilor, prorocilor şi oamenilor lui Dumnezeu de 2000 de ani încoace, noi ce zidim deasupra?
Cum vi se par afirmaţiile următoare?
În BISERICA DUMNEZEULUI CELUI VIU, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI DE PE ACEST PĂMÂNT, singurul loc unde ar trebui să fie depozitat adevărul absolut, unii se folosesc de mită ca să treacă examenele, iar alţii copiază la examene. În acest loc al adevărului, există infractori – aşa-i numeşte legea – care folosesc programe de calculator piratate (adică furate – Windows, Word, Excel, Power Point ...), care au o mulţime de filme piratate, care au muzică piratată, şi care, dacă ar fi prinşi, ar fi pedepsiţi cu amenzi între 2500 şi 50000 lei noi sau cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. În acest loc al depozitării adevărului, nu toţi patronii declară salariile reale ale angajaţilor, nu toţi patronii îşi declară veniturile reale, nu toţi fac facturi pentru toată marfa vândută, furând astfel statul.
Ce părere aveţi?
Într-una din zile, a intrat în magazinul în care lucrez un cetăţean. La un moment dat a început să se lamenteze pentru că de câteva zile poliţia îi suspendase carnetul de conducere pentru trei luni din cauza depăşirii vitezei regulamentare. Omul povestea cum a încercat să-l convingă pe poliţist să nu-i ia carnetul sau să i-l ia pe un termen mai scurt. I-a spus: „Domnule poliţist, am 40 de ani de şoferie şi n-am nici o contravenţie.” La care eu i-am spus: „Domnule, puteţi spune mai degrabă: în 40 de ani de şoferie nu m-a prins niciodată.” El stă puţin, se gândeşte şi replică: „Da, aşa este, n-am fost prins. E adevărat: am condus câteodată sub influenţa alcoolului, am mai depăşit şi altădată viteza, numai că n-am fost prins. Aşa este.”
Din punct de vedere al legii, s-ar putea să fii un infractor neprins.
– darea de mită este o faptă penală şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani (art.255 cod penal)
– evaziunea fiscală (sustragerea de la plata impozitelor, angajarea „la negru”, vânzarea fără factură sau bon fiscal, ...) se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, plus interzicerea unor drepturi, conform legii 241/2005
– deţinerea de software piratat (nelicenţiat) precum şi a altor materiale supuse legilor de autor (filme, muzică) se pedepseşte cu amendă între 2500 şi 50000 lei, sau cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Dacă te regăseşti în una din aceste posturi, n-ai fost încă prins.
Ţie îţi place această postură?
– n-ai fost încă prins că dai mită
– n-ai fost încă prins că ai copiat
– n-ai fost încă prins că conduci maşina peste limita legală de viteză
– n-ai fost încă prins că vinzi marfă fără să dai bon fiscal sau chitanţă pe banii încasaţi
– n-ai fost încă prins că n-ai licenţe pe programele de calculator
– n-ai fost încă prins că descarci de pe torente filme şi muzică, supuse drepturilor de autor
– n-ai fost încă prins că ai angajaţi la negru
Dar dacă poliţia, statul, judecătoria ar şti totul despre tine, despre programele de calculator furate, despre mita dată, despre viteza depăşită, despre evaziunile fiscale, câţi bani ar trebui să dai amendă sau câţi ani de puşcărie ar trebui să faci?
Pe de altă parte, gândeşte-te la cealaltă postură, a adevăratului copil al lui Dumnezeu. Dacă statul, poliţia, judecătoria ar şti tot ce face el, l-ar declara curat, nevinovat.
În care postură te afli?
Ţie îţi place să trăieşti o viaţă în care să te ascunzi de frica oamenilor legii? Să-ţi cumperi detectoare de radar ca să nu fii prins? Să-ţi instruieşti angajaţii să se ascundă când apare controlul de la ITM? Să lucrezi cu inima cât un purice de teamă să ne te prindă fiscul sau garda că nu faci facturi?
Ca şoferul unui maxi-taxi care, avertizat de un coleg prin telefon că pe traseu sunt controale, a început să distribuie disperat bilete la toţi pasagerii, întrebând de mai multe ori cu voce tare: „Are toată lumea bilete?”
CÂT DE GRAVĂ ESTE PROBLEMA?
E grav pentru că tu, care ar trebui să stai de partea adevărului, să fii un stăvilar care opreşte minciuna, furtul, necinstea, tu, care ar trebui să fii o lumină care să oprească înaintarea întunericului, nu mai eşti aşa ceva. Priviţi cu câtă durere vorbeşte Pavel (şi prin el, Duhul Sfânt) poporului iudeu, poporul ales de Dumnezeu să fie lumina Neamurilor, dar care ajunsese să fie o pricină de poticnire în calea Neamurilor care-L căutau sincer pe Dumnezeu. Parafrazez, pentru ca să vedem actualitatea Cuvântului lui Dumnezeu:
„Tu, care te numeşti pocăit, creştin evanghelic, care te reazemi pe Cuvântul lui Dumnezeu, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Cuvântul lui Dumnezeu (de Biblie); tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Biblie ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi?
Tu, care propovăduieşti: "Să nu furi", furi? Tu care zici: "Să nu preacurveşti", preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Biblia, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Cuvântului lui Dumnezeu din Biblie?
Căci, „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri", după cum este scris.” (Romani 2:17-24)
Când toţi colegii tăi strâng bani ca să dea mită, tu ar trebui să fii singurul care să spună: „Eu nu pot să fac aşa ceva. Credinţa mea nu mă lasă să păcătuiesc astfel”. Când toţi colegii tăi copiază, ei ar trebui să ştie că tu nu vei face aşa ceva. Când toţi patronii vor declara în unanimitate că în ziua de azi nu poţi să menţii o afacere fără să furi statul, tu să fii singurul care să le demonstrezi că este posibil, sau să fii singurul care să-ţi închizi firma dacă vremurile au ajuns într-adevăr atât de nelegiuite.
CALEA ÎNGUSTĂ NU ESTE PUSTIE
Domnul Isus ne îndeamnă: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:13-14)
În altă situaţie, cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?" El le-a răspuns: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” (Luca 13:23-24)
Calea care duce la viaţă, calea mântuirii este îngustă, puţini sunt cei ce o află, dar ea nu e pustie. Sunt mulţi cei care caută să se convingă pe ei înşişi şi să-i convingă şi pe alţii că astea sunt vremurile, că nu se poate altfel, că eşti nevoit să faci compromisuri şi că toţi fac la fel, că nu există o cale lată şi nici alta îngustă. Şi totuşi e mare har să mai auzi de câte unul care stă de partea adevărului, care lasă calea lată şi alege calea îngustă, dispreţuită de cei mai mulţi.
Vă dau câteva exemple auzite de-a lungul celor 14 ani de credinţă:
Exemplul 1:
Acum câţiva ani eram la Şelimbăr, la o conferinţă a fratelui Beni Fărăgău. La masă, discuţia s-a îndreptat la un moment dat către mita şi corupţia din ţară. O soră ne-a povestit ceva din experienţa prin care a trecut. Vă redau atât cât îmi aduc aminte vorbele ei: „Am terminat facultatea de medicină la Cluj. În jurul meu auzeam cam ce mită se dă pentru un post la vreun spital din Cluj, de ordinul miilor de dolari. Vreau să vă spun că aveam bani. Tatăl meu lucra în occident, aşa că nu duceam lipsă de bani. Dar am spus: „Doamne, eu nu voi face aşa ceva.” Aşa că am căutat un post de suplinitor şi asta am făcut în următorul an. Vara următoare, când trebuia să reiau procesul căutării unui post de suplinitor, mă rugam: „Doamne, oare ce va mai fi cu mine în viitor?” La câteva zile primesc un telefon de la o prietenă şi aflu că s-au scos la concurs trei posturi la spitalul judeţean. Mi-am făcut repede dosarul şi m-am prezentat la concurs. Am intrat a doua. Când am fost chemată la directorul spitalului pentru angajare, directorul m-a recunoscut. Îl ştia bine pe tatăl meu. „De ce n-ai venit la mine? S-ar fi rezolvat angajarea ta mult mai devreme.” – a zis el. „Domnule director, eu am un Dumnezeu ale cărui porunci le păzesc. Credinţa mea nu-mi dă voie să aleg alte căi.”
Exemplul 2
Un frate s-a angajat taximetrist. Şeful îi cerea o anumită sumă de bani zilnic, din încasări. Ca suma pretinsă de patron să poată fi realizată şi, de asemenea, să-i rămână şi lui bani cât un salariu modest, nu era posibil decât efectuând curse fără a da clientului bon fiscal. Acesta era modul în care acţionau ceilalţi taximetrişti, colegi cu el.
Dar credinţa lui în Dumnezeu îl împiedica să procedeze la fel ca ei. Aşa că erau zile când ajungea acasă, după o zi plină de muncă, cu 5 lei în buzunar. Alteori, patronului i se făcea milă de el, când vedea cu câţi bani rămâne şi mai adăuga el 10-20 de lei.
Sărăcie uneori, nedreptate suportată, dar ce plăcut este să ştii că ai rămas integru.
Exemplul 3
Un patron creştin îşi cheamă angajatul, tot creştin, şi-i propune – ţinând cont de criza din ţară – să-l trimită în şomaj, dar el să vină în continuare la muncă. Statul îi va plăti şomajul, iar el îi va mai da ceva în plus pe lângă şomaj. Şi dacă apărea vreun control de la ITM (Inspectoratul teritorial de muncă) fratele era nevoit să se ascundă, ca să nu încaseze patronul creştin vreo amendă.
Deşi avea o situaţie familiară şi materială grea, fratele a refuzat să se compromită şi să mintă statul.
Exemplul 4
Un frate a dat apartamentul la vânzare printr-o agenţie imobiliară. Agenţia a găsit un cumpărător şi au făcut un pre-contract, în care era specificat preţul apartamentului, 1.55 mild, precum şi alte detalii. Nu după multe zile, a apărut un alt cumpărător, care a oferit 150 milioane în plus faţă de primul. Fratele i-a spus că încheiase deja un pre-contract cu un alt cumpărător. Cel de-al doilea ofertant i-a propus fratelui nostru să anuleze fostul pre-contract, daunele pe care ar fi trebuit să le plătească fiind infime faţă de suma pe care ar fi obţinut-o în plus de la el. Dar fratele ştia ce spune cuvântul Domnului: „El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.” (Psalm 15:4) Şi a vândut apartamentul celui cu care încheiase primul contract.
Mai apoi, la notar, cumpărătorul a dorit să declare o valoare mai mică a apartamentului, pentru a plăti taxe mai mici la stat. Din nou fratele a rămas de partea adevărului, lămurind cumpărătorul să declare adevărul, adică valoarea reală a apartamentului cumpărat.
Calea îngustă nu e pustie. Încă mai există oameni integri, hotărâţi să stea de partea adevărului, chiar dacă aceasta le provoacă pagube şi batjocură din partea celorlalţi, uneori chiar din partea unor „creştini”.
Câţi sunt pe calea îngustă? Puţini? Mulţi? Biblia spune că întotdeauna au fost puţini.
CEL MAI SIMPLU TEST
Haideţi să ne confruntăm cu cel mai simplu test.
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6) Noi toţi cei răscumpăraţi cu sângele Domnului Isus suntem chemaţi să trăim cum a trăit Isus.
„Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.” (Faptele apostolilor 11:26) Orice creştin este un ucenic al lui Isus, adică unul care caută să-l imite pe Salvatorul şi Învăţătorul lui în toate lucrurile:
Pune-ţi, te rog, aceste întrebări simple:
Isus a fost tâmplar până la vârsta de 30 de ani. Ai putea spune că a fost un mic întreprinzător, un meşteşugar. Şi în antichitate se percepeau impozite. Vă citesc dintr-un referat asupra acestui subiect:
„În antichitate, cel mai eficient sistem de taxare a aparţinut Egiptului. Taxele erau plătite în natură. Vizirul era cel care controla sistemul, iar taxele se plăteau în funcţie de îndatoriri şi ocupaţie. Proprietarii de pământ plăteau în grâne de pe proprietatea lor, meşteşugarii plăteau cu produse realizate, la fel şi vânătorii şi pescarii - cu o parte din captură.
În statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi de bunuri. Acesta era urmat de impozite asupra veniturilor meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole, precum şi impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi în timp de război ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni.
În statul roman antic, în toate etapele de evoluţie istorică, principalul impozit a fost "tributum". La început acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, apoi a fost extins ca impozit cetăţenesc permanent, datorat de toţi cetăţenii statului roman care avea proprietăţi imobiliare, iar mai târziu şi pentru bunuri mobiliare. Apoi s-a instituit impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri, pe numărul de sclavi şi impozitul datorat de celibatari.”
Cunoscând aceste lucruri, gândeşte-te: ţi-L poţi imagina pe Domnul Isus, mic meşteşugar, lucrând la „negru”, încercând să se sustragă impozitelor imperiului roman, declarând doar o parte din veniturile realizate, ca impozitul să fie mai mic? Îţi poţi imagina aşa ceva?
Ţi-L poţi imagina pe Isus în zilele noastre cumpărându-şi detector de radar? Unii vor spune „Frate, pe ce lume trăieşti? Nu ştii că e legal?” „Da, e legal, dar tu îl cumperi ca să încalci liniştit legea.”
Ţi-L poţi imagina pe Isus, tânăr fiind în zilele noastre, lucrând pe calculator pe un Windows piratat?
Şi pentru că veni vorba de programe piratate, haideţi să dăm un exemplu ca să înţelegem realitatea păcatului.
Luăm întâi exemplul unei firme care produce 100 maşini de spălat. Ea consumă materiale şi manoperă pentru a produce cele 100 de maşini de spălat. După ce le-a produs, le pune în raft şi aşteaptă să ia bani pe ele, ca să poată scoate profit şi să plătească salariile angajaţilor. Nimeni nu poate lua o maşină de spălat dacă n-a plătit produsul.
Pe de altă parte, o altă firmă produce soft (programe) pentru calculatoare, să le luăm de exemplu pe cele mai uzuale: Windows şi MS Office (Word, Excel, Power Point). Să spunem că şi această firmă produce 100 de licenţe soft, adică 100 de CD-uri originale cu licenţă. De asemenea, le pune în raft şi aşteaptă să ia bani pe ele. Dar, pentru că softul se poate „CLONA”, adică se poate sparge şi se poate copia, unul mai isteţ (adică un hoţ sadea) cumpără un CD original, îi „sparge” codul, după care îşi face o firmă de vânzări calculatoare şi le vinde cu soft piratat pe ele. Clienţii sunt mulţumiţi că nu mai dau bani şi pe programe, iar „spărgătorul” e mulţumit că-şi vinde calculatoarele.
Întrebare: cu ce este vinovată firma de soft faţă de cea care produce maşini de spălat? Dacă ai fura o maşină de spălat din raft, te ai numi infractor şi ai face câţiva ani de puşcărie. Dar un soft îl poţi fura liniştit, pentru că încă nu te poate prinde nimeni. Dar este acelaşi lucru. Dacă faci aşa ceva, dacă te foloseşti acasă sau la servici de un soft piratat (furat) eşti un infractor (un hoţ) încă neprins.
Oare câţi din aceştia sunt în bisericile evanghelice? Mi-aduc aminte că noi ne lăudam ca evanghelici că, dacă toată ţara ar fi plină de pocăiţi, ar dispărea tribunalele şi puşcăriile, pentru că evanghelicii sunt oameni cinstiţi şi aceste instituţii n-ar mai avea de lucru. Din păcate, după ultimele lucruri aflate despre unii pocăiţi în ce priveşte mita, evaziunea fiscală, deţinerea de programe de calculator, muzică şi filme piratate, depăşirea vitezei legale, mi-am schimbat părerea.
Fraţii mei, este o realitate: dacă astăzi statul român ar lua cunoştinţă despre mita, evaziunea fiscală, pirateria software şi încălcarea legii circulaţiei, unii din creştinii evanghelici ar plăti amenzi (cea mai mică amendă pentru deţinere ilegală de soft, filme şi muzică este de 25 milioane de lei), iar alţii (cei care au dat mită şi evazioniştii fiscali, patroni sau angajaţi) ar sta după gratii între 6 luni şi 8 ani. Vă vine să credeţi? Creştini evanghelici după gratii? Vă daţi seama cum s-ar anunţa în adunarea generală: „Fratele X a fost prins de organele în drept că practica evaziunea fiscală şi a fost condamnat la 5 ani de închisoare.”
Fiindcă mi s-a întâmplat recent, ştiu că vor fi unii dintre cei ce citesc sau ascultă, care vor spune: „Hai, domnule, ce sunt aceste păcate pe lângă omoruri, violuri, tâlhării, homosexualitate?” Îi rog pe aceştia să recitească sau să reasculte mesajul, acolo unde se vorbeşte despre Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. După care să citească Cuvântul lui Dumnezeu care spune:
„Cine fura, să nu mai fure.” (Efeseni 4:28)
„Lăsaţi-vă de minciună.” (Efeseni 4:25)
„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-10)
Dragii mei fraţi, trebuie să remarcăm că, în ce priveşte păcatul, niciodată nu vom găsi în Cuvântul lui Dumnezeu îndemnuri de genul „Deocamdată eşti încă copil în credinţă. Lasă că vei creşte şi te vei maturiza spiritual, şi atunci n-ai să mai furi şi n-ai să mai minţi.” Niciodată. Când este vorba despre păcat, Dumnezeu are un singur îndemn: „MĂRTURISEŞTE-L! PĂRĂSEŞTE-L! LASĂ-TE DE EL!”
„LASĂ mânia! PĂRĂSEŞTE iuţimea!” (Psalmul 37:8)
„LĂSAŢI-VĂ de minciună!” (Efeseni 4:25)
„Cine fura, SĂ NU mai fure!” (Efeseni 4:28)
„Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate SĂ PIARĂ din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)
„Căci harul lui Dumnezeu ... ne învaţă S-O RUPEM cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti.” (Tit 2:11-12)
LASĂ! PĂRĂSEŞTE! NU MAI FĂ! RUPE-O CU PĂCATUL! AZI! Altfel te va înfăşura pe nesimţite şi te va trage în iad.
NU MAI FOLOSI programe piratate. Rupe-o cu furtul acesta. Instalează-ţi programe gratuite (Linux în loc de Windows, Open Office în loc de Microsoft Office, antivirusuri free în loc de cele piratate).
ARUNCĂ toate CD-urile cu filme sau albume de muzică copiate de la unul sau de la altul şi nu păstra decât filmele originale sau cele câteva care sunt postate pe situri creştine cunoscute, despre care se spune clar că sunt gratuite.
ÎNCETEAZĂ să mai furi statul prin nedeclararea veniturilor reale. ÎNCETEAZĂ să mai vinzi fără factură sau bon fiscal. ÎNCETEAZĂ să mai înşeli statul sau pe angajatul tău într-o cât de mică măsură. Spune ADEVĂRUL în toate declaraţiile tale fiscale.
ÎNCETEAZĂ să mai încalci legea circulaţiei prin depăşirea intenţionată a vitezei legale.
ÎNCETEAZĂ să mai dai mită pentru a trece examenele. ÎNCETEAZĂ să mai copiezi.
Ne aducem aminte de cuvintele lui Iosua adresate poporului: „Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:14-15)
ALEGE ASTĂZI CUI VREI SĂ-I SLUJEŞTI: LUI DUMNEZEU SAU DIAVOLULUI! ALEGE ASTĂZI UNDE ESTE LOCUL TĂU REAL: în Biserica lui Cristos, STÂLPUL ŞI TEMELIA ADEVĂRULUI, sau ÎN LUME. Pur şi simplu nu poţi fi cu un picior în Biserică şi cu celălalt în lume, după împrejurări.
„POPORUL LUI ISRAEL, preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de POPOARELE ACESTOR ŢĂRI şi au făcut urâciunile lor, ale canaaniţilor, hetiţilor, fereziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. Căci şi-au luat neveste din fetele lor pentru ei şi pentru fiii lor, şi au amestecat NEAMUL SFÂNT cu POPOARELE ŢĂRILOR ACESTORA. Şi căpeteniile şi dregătorii au fost cei dintâi care au săvârşit păcatul acesta.” (Ezra 9:1-2)
Priviţi la cele două categorii în care împarte Dumnezeu lumea: POPORUL LUI DUMNEZEU (numit şi NEAMUL SFÂNT) şi POPOARELE CELORLALTE ŢĂRI.
Evreii de pe vremea lui Ezra au amestecat neamul sfânt cu popoarele din jur. Vrei să participi şi tu astăzi la acest amestec al neamului sfânt cu lumea, astfel încât să nu mai existe nici o deosebire? Neamurile fură, mint, dau mită, înşeală statul, angajează la negru, lucrează la negru. Vrei ca şi Biserica lui Cristos să fie la fel?
Venirea Domnului este aproape. „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos? (1 Petru 4:17-18)
Amin!
Cu durere pentru aceste vremuri din urmă, Dan Ghimbăşanu.