Deși nu era un loc de tabără, chiar în mijlocul a mii de corturi se înălța Casa de aur. Corturile nu erau viu colorate, erau cenușii sau negre, adăpostind un popor nomad. Nu numai un trib neînsemnat, ci o națiune formată din douăsprezece triburi, milioane de oameni din poporul Israel.

    Ori de câte ori se deplasau, formau un cortegiu din bărbați, femei, copii și turmele de animale, ce părea nesfârșit. Oriunde trebuiau să-și așeze corturile, formau o tabără mare, bine ordonată, într-un careu: trei triburi spre răsărit, trei spre miazăzi, trei spre apus și trei spre miazănoapte. De fiecare dată, ridicau în centru Casa de aur - din aur și covoare. Era Casa lui Dumnezeu!

    De fapt, acele corturi cenușii nu se potriveau cu această Casă deosebit de frumoasă. Și tot așa, oamenii aceia, nu erau în armonie cu Dumnezeu. Fiecare cort, fiecare familie își avea grijile și necazurile ei, luptele și certurile ei. Dacă am putea privi în aceste corturi, să ascultăm ce se spune! Dacă am putea să privim la fiecare inimă, ce am vedea? Exact aceleași lucruri ca și în casele noastre: egoism, ambiții, gânduri necurate, vrăjmășie, ură...

    De ce este Casa aceea de Aur, Casa lui Dumnezeu, printre acești oameni? De ce vrea Dumnezeu să aibă de-a face cu astfel de oameni? De ce nu-i părăsește, să fie de capul lor? De ce nu stă El doar acolo, în ceruri?

    Dumnezeu vrea să locuiască în mijlocul lor și dorește ca oamenii să locuiască aproape de El. Și nu numai în timpul lui Israel a dorit Dumnezeu să locuiască în mijlocul oamenilor. El dorește să fie printre noi și astăzi, în timpul nostru, tot așa și în viitor, când va fi un cer nou și un pământ nou.

    Casa de Aur, această Casă a lui Dumnezeu, vorbește despre Fiul Său, despre Dumnezeu și cer. Descrierea „cortului” sau a „cortului întâlnirii” în pustie dă amănunte nu numai cu privire la sanctuar, ci are și unele semnificații în legătură cu ele. Ce folos ar putea avea atât de multe capitole ale Bibliei cu indicarea a tot felul de măsuri, greutăți, materiale, culori? Ea ne spune despre gloria cerului, despre cetatea de aur, Noul Ierusalim, că lucrurile de la cort sunt imagini ale lucrurilor din ceruri.

    Și care este centrul cerului? Este minunatul Fiu al lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos. În cartea Exod, găsim descrierea cortului. Nu este o înșirare uscată a lucrurilor, ci un tablou foarte viu, care ne relevează gândurile Creatorului. Fiecare detaliu este plin de semnificație. Casa aceea nu putea fi făcută potrivit gândurilor oamenilor. În timpul „facerii cortului” se întâlnește frecvent expresia „așa cum Domnul poruncise lui Moise”. Avea să fie așa cum nici un om nu și-ar fi putut imagina!

    Dragii mei, haideți să citim ori să recitim, din cartea Exodul, despre Cortul Lui Dumnezeu! În detaliile acestei Case din pustie, vom putea descoperi Persoana Domnului Isus!