Iar Iisus a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor. (Matei 19:14)

    La o primă citire, mesajul pare foarte dur: trebuie să fiți copii, altfel s-a zis cu voi! În realitate, Mântuitorul vorbește despre un mod de a trăi, nu despre o vârstă. Practic, Iisus Hristos ne atrage atenția că, indiferent de nivelul maturității, trebuie să ne redobândim inocența pierdută.
    Nu putem spera că vom bea din Izvorul Vieții, decât dacă vom fi cu adevărat copii ai lui Dumnezeu. Vestea bună e că deja suntem (Psalmi 82:6), însă trebuie să se vadă, să observe și cei din jurul nostru (Efeseni 5:8), astfel încât să urmeze și ei calea cea dreaptă.
    Punctul de pornire este modelul și, în același timp, ținta noastră: Iisus Hristos. Dumnezeu Însuși a venit în lume ca un prunc (Isaia 9:6) și ne așteaptă și pe noi să venim la El tot ca niște prunci. Copiii Domnului se deosebesc de fii veacului acestuia prin neprihănire, prin inocență (1 Ioan 3:9-10). Așadar, trebuie să renunțăm la stilul nostru greșit de a fi (Efeseni 2:1-3) și să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne schimbe după asemănarea Lui, astfel încât să putem deveni una cu El (Ioan 17:21).
    Avem nevoie de Cruce, dacă vrem să fim ca Mântuitorul nostru. Nu avem altă modalitate decât să ne răstignim firea cea veche, să murim păcatului (Romani 6:6-7) și să fim născuți din nou, adică să fim născuți de Sus (Ioan 3:3). Când ne vom preda viețile Domnului, El va începe o lucrare de transformare (Iezechiel 36:26-27), care va aduce roadele Duhului Său (Ioan 15:5).
    Așa vom începe să creștem spiritual (Efeseni 4:15-16) și să fim o candelă mereu aprinsă în lumea de azi, din ce în ce mai adâncită în întuneric. Însă, pentru asta e nevoie de efort. Ca orice obiectiv important și valoros, și Împărăția Cerurilor cere trudă continuă. Și... avem mult de lucru! Orice faptă sau gând care nu-L onorează pe Dumnezeu e musai să dispară. Trebuie să renunțăm la: nesimțire, neștiință, desfrânare, lăcomie, minciună, mânie, răzbunare, hoție, limbaj murdar, bârfă (Efeseni 4:17-29)... e nevoie să mai continui? Toate aceste trăsături nu sunt specifice unor copii, cu atât mai mult fiilor Celui Preaînalt.
    În inimile noastre, trebuie să domnească: bunătatea, îndurarea, smerenia, blândețea, îndelunga răbdare, iertarea, adevărul și, mai presus de toate, dragostea (Coloseni 3:12-17). Copiii lui Dumnezeu reflectă iubirea Lui, care nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă (1 Corinteni 13:4-7).
    Doar urmând exemplul Mântuitorului Iisus Hristos, vom fi și noi printre copiii cărora li s-a pregătit un lăcaș (Ioan 14:2), pe care îl vor dobândi când Împăratul le va zice celor de-a dreapta Lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!” (Matei 25:34)

--
† Vestitorul
mesagerul Domnului
Dreptatea Ta n-am ascuns-o în
inima mea, adevărul Tău și mântuirea
Ta am spus. N-am ascuns mila Ta și
adevărul Tău, în adunare mare.
(Psalmul 39:13-14)