Moartea lui Samson
Judec. cap. 16

În lanțuri el stătea legat
Cu ochii, nimic nu vedea
Acum știa că a fost trădat
Chiar de femeia, ce-o iubea

Și părul a început să-i crească
Puterile-i se refăceau,
Pe dușmani ca să-i pedepsească
Ale lui gânduri alergau

O sărbătoare s-a ivit
Pe Dagon, ei să-l venereze
Și filistenii au hotărât
Să vină Samson, să-i distreze

În fața lumii a fost adus
Din temniță, eliberat
Și ca să joace a fost pus
Pe seama lui, toți s-au distrat

Iar casa unde a fost adus
Plină era de omenire
Și domnitorii lor s-au dus
S-aducă lui Dagon, jertfire

Mulțime de oameni erau
Samson, batjocorit era
Distrați cu toții îl priveau
În inimă, ura-i fierbea

La cel ce l-a adus legat
O rugăminte i-a făcut
Ca să îl lase încă o dat
Pe stâlpi, ca să steie proptit

Dar mâna pe stâlp când a pus
La Domnul, spre cer, s-a uitat
Cu lacrimi din inima a spus
Că vrea, să fie răzbunat

Și Domnului el i-a cerut
Putere, o dată să-i mai dea
Ca să răzbune ce-a pierdut
Ochii, cu care nu vedea

Și stâlpii i-a îmbrățișat
Casa pe el s-a prăbușit
Aici sfârșitul și-a aflat
Și mii de oameni, au murit

Iar tatăl său și ai săi frați
S-au pogorât, ca să-l aducă
Cu toții erau întristați
În ce hal a putut să ajungă

De filisteni batjocorit
Sfârșitul aici, și-a aflat
Nu s-a lăsat călăuzit
De Dumnezeu, n-a ascultat.

sfârșit.