Cu ochii mintea mi-o deschizi
Şi, inima mea Tu o încălzeşti
Cu Duhul Sfânt mă călăuzeşti
Iubirea, puternic mi-o aprinzi
Şi-ntreb: O Doamne unde eşti?

Te percep senzorial şi înţeleg
Prezenţa-Ţi simt, mă-nconjoară
Eşti înăuntrul meu şi nu-n afară
La picioarele Tale mă proştern
În fiecare zi, seară de seară.

Cu ochii mintea mi-o deschizi
Şi gândul meu Tu îl înflăcărezi
La masa Ta acum mă ospătezi
În urma mea Tu uşa o închizi
Pe cel rău de mine-ndepărtezi.

Aş fi, un nimeni, fără de Tine
Fără, de iubirea-Ţi minunată
Fără, de înţelepciunea dată
Fără de Duhul Sfânt ce vine
Să mă conducă spre Tine Tată.

Cu ochii mintea mi-o deschizi
Şi văd nesfârşitele-Ţi minuni
Calea mi-e străjuită de lumini
În întuneric sunt ei acei perfizi
Răi şi plini de-ascunse patimi.

Cu ochii mintea mi-o deschizi
Ca să-Ţi văd Harul, bunătatea
Mila, îndurarea şi dreptatea.
Mâinile le înalţ ca să le prinzi
Şi-n ele, Îţi aduc inima mea.

Amin
11.02.2012 Firenze