Nu te zbate a aduna

Nu te zbate a aduna
Lucruri ce încântă privirea
Amăgindu-te întruna,
Că nu în ele-i fericirea!
Prin acestea, mântuirea
O pierzi pentru totdeauna!

Nu te tot zbate a strânge
Comori și averi lumești,
Acestea te vor distruge
Oricât de puternic ești
Și în Iad te vor împinge
Dacă nu te pocăiești!

Nu te zbate să aduni
Toate câte vezi cu ochii,
Căci așa fac cei nebuni
Ce nu recunosc că-s robii
Deșertăciunii-acestei lumi
Și se duc în Iad cu toții!

Nu te mai zbate să strângi
Atâtea comori trecătoare,
Sub povara lor te frângi
Ca o floare sub picioare,
Închizi ochii și te stingi
Și la ce-ți ajută oare?!

Pentru ce ți-ai aduna
Bunuri, case sau palate
Frământându-te întruna,
Când le lași aici pe toate
Și pleci pentru totdeauna
Cu mâinile goale, frate?!

Zbate-te ca să-ți învingi
Firea ta înșelătoare
Și te luptă să ajungi
În Patria plină de splendoare
Și cu sufletul să atingi
„Ținta” cea mai înălțătoare.

Nu e zbatere sub soare
Mai bună și înțeleaptă
Decât e zbaterea care
Către ceruri te îndreaptă
Spre slava nemuritoare
Unde Domnul te așteaptă.
.........................................
Nu te zbate a câștiga
Cu atâta pasiune,
Ceea ce nu poți păstra
Nici măcar în astă lume!

Zaragoza 11/02/2012
de Ioan Hapca (Ionică)