Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
(Psalmul 37:3)

Am întâlnit odată o femeie săracă ce-şi câştiga existenţa muncind din greu ca menajeră, dar era o creştină veselă şi biruitoare. O altă creştină, o doamnă, care era foarte ursuză, i-a spus într-o zi: „Nancy, înţeleg că eşti fericită astăzi, dar cred că perspectivele tale de viitor te vor domoli. Să presupunem, de exemplu, că te îmbolnăveşti şi nu mai poţi munci. Sau să presupunem că actualii tăi patroni se mută de aici, şi nu găseşti de lucru în altă parte. Sau să presupunem ..."
„Încetează!" strigă Nancy. „Eu nu «presupun» niciodată nimic. «Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic» (Ps. 23:1). Şi apropo", a adăugat ea către prietena ei posomorâtă, „toate aceste «presupuneri» te fac să te simţi atât de mizerabil. Mai bine renunţă la ele şi pur şi simplu încrede-te în Domnul".
Următorul text biblic este cel care va înlătura orice «presupunere» din viaţa unui credincios dacă este primit şi împlinit practic printr-o credinţă de copil: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi». Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»" (Evrei 13:5-6).
Hannah Whitall Smith

Un şuvoi de necazuri mi-a tăiat calea;
E întunecat şi adânc şi lat.
Amară oră are viitorul
Când traversez apele lui umflate.
Dar eu zâmbesc şi cânt şi spun:
„Voi nădăjdui şi mă voi încrede întotdeauna;
Voi îndura necazul care va veni mâine,
Dar nu voi împrumuta nici unul astăzi".

Podul de mâine este foarte periculos;
Nu îndrăznesc să-l trec acum.
Pot să-i văd bârnele mişcându-se încoace şi încolo,
Şi arcurile lui clătinându-se şi îndoindu-se.
O, inimă, trebuie să nădăjduieşti întotdeauna;
Trebuie să cânţi şi să te încrezi şi să spui:
„Voi îndura necazul care va veni mâine,
Dar nu voi împrumuta nici unul astăzi".

Vulturul care se înalţă la mari înălţimi nu-şi face griji cum o să treacă un râu.
selectat