În ceas târziu


Mi se sfărâmă inima de dor
Iar căutarea-mi poate e târzie
Dar nu vreau Doamne ca să mor
Şi să Te pierd pe veşnicie.

Chiar de-i târziu Te chem cu amar
Regenerează-mi viaţa mea pustie
O Doamne ştiu că nu strig în zadar...
Că mai poţi face inima-mi să-nvie.

Am risipit pe drum tot ce mi-ai dat
Acuma plâng că am ajuns pustie,
Cum nu ţi-am ascultat cerescul sfat?
Mă-ntreb cu ochii goi de veşnicie.

Am rătăcit umblând în univers
Tot căutând năluca fericirii
Iar astăzi Doamne-Ţi spun în vers
Că am plătit imens tribut iubirii.

Am căutat-o-n van atâţia ani
Iar azi cu sufletul făcut fărâme,
Bătrână şi bolnavă şi cu răni
Sătulă de a vieţii drame,

Mă-ntorc la Tine şi Te rog
Primeşte-mă o Doamne lângă Tine
Aprinde-n mine al iubirii foc
Şi ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine.

Doar Tu O Doamne mi-ai rămas
Mă prind de haina Ta degrabă
Te ating măcar acum în ultim ceas
Cum te-a atins femeia cea bolnavă.

Amin
Zalau 13 februarie 2012.