CU TINE-I VIAŢA MINUNATĂ...

Cu Tine viaţa-i minunată
Isuse, Domn glorificat
Nu ai lăsat…nu, niciodată
Să-mi fie viaţa-nfăşurată
În mediul vast şi poluat
Unde nădejdea-i zugrumată.

Prin dragostea-Ţi nemuritoare
Exist şi pot să Te slujesc
Îmi dai prin har edificare
Să pot să spun cu voce tare:
“Ce mult, o, Mire, Te iubesc
Pentru preavrednica-Ți lucrare.”

Când mă cuprinde întristarea
Atât de lin o-ndepărtezi!
Prin Tine am orientarea
Să pot călători spre zarea
Cu-acele splendide livezi
Unde-i la culme sărbătoarea.

De când în turmă m-ai chemat
Gustat-am fericiri nespuse
Nicicând nu m-ai abandonat
Ci rănile mi le-ai legat
Așa cum sufletu-mi ceruse
O, cât de mult m-ai cercetat!

A Ta prezență-n pribegie
Mi-e far, mi-e scutul cel mai bun
Când vine crunta vijelie
Sau foc intens, sau vreo urgie
Chemarea caldă mi-o expun
Și iar mă-mbraci în bucurie.

gc/14 Februarie, 2012