Ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. (Matei 6:20)
Un prieten mi-a povestit despre soarta unei bunici care strângea de toate. Pur și simplu refuza să renunțe la ceva.
Nu putea nici să se odihnească, deoarece nimicurile îi acopereau patul. A pierdut adevărate comori pentru că erau învăluite în munți de gunoaie. Bijuterii, fotografii, cărți preferate - toate erau ascunse.
Nu avea odihnă. Nu avea comori.
Adună-ți și tu durerile și așteaptă-te la aceeași situație. Sau fă-ți ordine „în casă” și acordă zilei o nouă șansă.
„Dar, Max” spui tu, „durerea e atât de mare.”
Știu, ți s-au furat atâtea bucurii.
Dar de ce ai lăsa să ți se ia în continuare? Nu ți s-a luat destul?
„Dar Max, am fost supărat(ă) atâta timp.”
Iertarea nu vine peste noapte. Dar poți face câte un mic pas în direcția harului. Iartă în etape.
Încetează să-l mai blestemi pe agresor. Începe să te rogi pentru el, să îl înțelegi.
Dă mai departe harul care ți s-a dat. Fă din asta o zi a schimbării!