Când sunt lovit
Autor: Pavel Mariana Florica
Album: Străbătând pustiul
Categorie: Diverse
Când sunt lovit
Când sunt lovit şi sufletul îmi plânge,
Necazuri am şi inima mi-e grea
Şi când puterea-ntreagă mi se frânge
Te chem să vii, să-mi stai alăturea.
Tu mă ridici, să pot să stau pe munte,
Mă linişteşti, chiar când furtuni mugesc,
Când sufletu-mi de Tine vrea s-asculte
Mă porţi pe umeri spre-un liman ceresc.
Când inima-mi poveri prea multe duce,
Când sufletul îmi este obosit,
Nehotărât când stau la vreo răscruce
Te chem să vii şi Te aştept smerit.
Tu-mi uşurezi orice poveri şi zbateri,
Mă porţi pe braţe ca pe-un fiu iubit
În dragostea-Ţi, de orice rău mă aperi
Asupra mea veghezi necontenit.
M-ai învăţat să urc mereu spre culme,
Pe ape să păşesc neînfricat
Mereu să calc doar pe-ale Tale urme,
Să fiu de Tine binecuvântat.
Ajută-mi să rămân în sfînta-Ţi pace
Să mă încred doar în cuvântul Tău
Atunci vrăjmaşul rău n-are ce-mi face
Căci sunt mereu păzit la sânul Tău.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/88320/cand-sunt-lovit