Fiecare suflet călător prin lume este carte şi floare.
Este carte cu pagini albe ce aşteaptă a fi scrise. Şi-n drumul necunoscut al vieţii, filele se scriu rând pe rând, una cât una. Uneori cu litere însângerate de suferinţă amară, alteori cu lacrimi şi râsete de veselie.
Şi-n ciclul acesta ritmic, negrăbit, viaţa se îndreaptă către eternitate, necruţătoare şi de neoprit…
Este floare cu dalbe petale pure, frumos mirositoare. Dar cu trecerea vremii, floarea îşi schimbă culoarea; mai întâi în alb murdar apoi din ce în ce mai ofilită şi lipsită de frumuseţe. Iar la urmă, moare.
Este nevoie de moarte pentru a trece într-o nouă şi veşnică existenţă. O existenţă hotărâtă de filele vieţii, scrise pentru eternitate.
Căci doar clipa prezentă este a noastră. Trecutul s-a scurs şi nu mai poate fi şters. Viitorul nu ne este cunoscut iar el nu surâde nimănui.
Fiecare suflet e floare şi carte…
Cristina Magdalena Frâncu