Doamne sunt val

purtat din mal în mal

pe-ntinderea de ape

aproape...

de limita mării

din marginea zării

a Necuprinsului

şi Atotputernicului

Dumnezeu.



Eu,

-şi marea, şi zarea-

sunt finită,

-o clipită-

din toate necuprinse

şi neînţelese

minuni ale Maestrului divin

lucrate sublim.

Cine sunt eu, Domnul meu!?!



De mi-ai dat valoare

-ca nimeni sub soare-

pe cruce ai scris,

Tu cel Necuprins,

iertare, salvare

-viaţă şi har-

minunat dar

m-aplec şi mă-nchin

amin.