1. Voi, care trăiţi iubirea
în frumseţea ei curată
De primejdia rătăcirii
nu vă temeţi niciodată!

R: În iubire, în iubire
e-adevăr şi liniştire;
În iubire, în iubire,
este-a vieţii fericire.

2. Voi, care-aţi ajuns în focul
sfânt şi veşnic al iubirii,
Nu vă temeţi de ocara
şi ruşinea-nvinuirii!

3. Voi, care-aţi simţit minunea
dragostei din cer primită,
Nu vă temeţi de minciuna,
înspre voi, de mulţi, urzită.

4. Căci pe culmile iubirii
nu bat vânturi şi nu-s bezne,
Şi nici curse care-apucă,
veninos a voastre glezne!

5. Ci-i lumina negrăită
şi eternă fericire,
Şi-i acolo Dumnezeul
care-n veci este Iubire!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 130.