Vitejia lui Ionatan
1 Sam. cap. 14

În timp ce Saul se afla
La Ghiva, cu oștirea lui
Ionatan singur, pregătea
Sa ia calea dușmanului

Cu cel ce armele-i ducea
Fiul lui Sau, a pornit,
Pe filisteni îi căuta
Tocmai la Micmaș s-a oprit

O garnizoana filisteană
Aicea era amplasată
Cei doi, de nimeni n-aveau teamă
Voiau și ei, ca să se bată

S-au avântat în fața lor
Pe filisteni, ei i-au strigat
La ei s-ajungă, dacă vor
Să urce sus, i-a invitat

Au început stânca să urce
Și Ionatan, era în frunte
Pe filisteni să îi arunce
Care veneau spre ei din munte

Doar câte unul, sus venea
Pe cei doi ca să-i întâlnească
Ionatan jos îi împingea
Ca sluga lui, să-i nimicească

Multi filisteni au omorât
Iar cei de sus, s-au speriat
Ca-i o armată, au crezut
Și de luptă s-au echipat

Apoi a fost o învălmășeală
Unii cu alții, se luptau
N-au înțeles că-i păcăleală
Credeau, ca dușmani-i băteau

Saul armata a văzut
Căci era mare bătălie
Dar Ionatan a dispărut
Și teamă, a început să-i fie

În fața Chivotului sta
Și cerea mila Domnului
Pentru al său fiu, se ruga
Domnul, să cruțe viața lui

În luptă toți s-au avântat
Și-au înțeles, învălmășeala
Pe filisteni i-au alungat
Au văzut, unde a fost greșeala

Saul pe ostași i-a jurat
În post să stea, să nu mănânce
Până victoria a câștigat
Nimeni de hrană, nu se atinge

Într-o pădure s-a retras
Faguri de miere, aici erau
Cu toți flămânzi ei au rămas
Ei jurământul, nu-l călcau.

amin.