Încetez de-acum a strânge strălucire din Cuvânt.
Vreau Cuvântul să mă umple de-al Său farmec strălucit...
Nu vreau cei iubiți să plângă disperați atuncea când
Lutu-acesta fără viață se va întoarce în pământ...

Însă vreau ca-n ziua-aceia să lucreze Duhul Sfânt
Și-orice suflet prins acolo să se ducă mântuit,
Bucuros, slăvind pe Domnul și-mplinind al Său Cuvânt
Și Puterea Lui să-aline orice suflețel zdrobit...

Și mă rog ca-n ziua aceea, Doamne, Tu să Te ocupi
De-orice suflet și problemă și să strângi ca pe-un mănunchi
De gingașe orhidee, mielușeii dintre lupi...
Nimenea să nu rămână rămurică fără trunchi...

Te mai rog ca-n ziua aceea să pui Doamne, strălucire
Și-orice suflet să îl umpli Tu cu pace și iubire
Și prin Harul Tău fă parte tuturor de mântuire,
Nimenea să nu rămână afară din Împărăție!

Te mai rog să faci Tu Doamne, tuturor de cunoscut
Că din râvnă pentru Tine am făcut tot ce-am făcut...
Amintește-le cuvântul, bun, dar care i-a durut
Și ajută-i să aducă multă roadă în butuc!

O să încetez a spune Adevărul din Cuvânt...
Știu că Tu mă vei transpune-n locu-acela liniștit
Unde nu-i nimic din toate cele de pe-acest pământ...
Dar Cuvântul și Adevărul mă vor face fericit!



Zaragoza 20-25 Feb.2011
de Ioan Hapca (Ionică)