În biografia împăratului Titus, care a domnit între anii 79-91, istoricul Suetoniu a relatat un fapt demn de reținut. Titus dorea să ajungă „filantropul Universului”. Într-o seară, la masă, amintindu-și că nu a făcut în acea zi nici un bine nimănui, a exlamat: „Amici, diem perdidi!”, adică: „Prieteni, am pierdut o zi!”
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, recunoaște numai două moduri de a trăi. Unul constă în a trăi pentru sine, iar altul de a trăi pentru Mântuitorul, care a murit și a înviat. Mulți consideră scurta lor viață un bun personal, un capital pe care poți să-l cheltuiești după bunul plac. Să fim sinceri!
Dumnezeu dorește ca toți oamenii să vină la mântuire și să-L primească pe Fiul Său ca Mântuitor. Acesta este cel mai mare bine, pe care îl poate face oricine. Doar așa, satisfacția din noi înșine va fi înlocuită de un scop nou: de atunci înainte, vom trăi pentru Mântuitorul, care ne-a adus viața veșnică. Propria voință care aducea dezastru în viață, va fi înlocuită cu voia înțeleaptă și bună a Mântuitorului. Aceasta înseamnă a trăi cu adevărat.
Ne-am însușit și noi acest mod de viață, după voia lui Dumnezeu?