TE-OM ÎNTÂLNI DINCOLO...

Te-om întâlni Dincolo, scumpă mamă
Pe Plaiul fericirilor de Sus
Unde te-ai dus încrezătoare, fără teamă
Unde domnește-n glorie Mirele Isus.

Trăit-ai o viață de muncă și sudoare
Slujindu-L, devotată, pe Tatăl Creator
El te-a chemat Acasă în eterna sărbătoare
În mediul luminat dintr-un ceresc Decor.

Ți-a fost prietenă, întotdeauna, pocăința
Te-a-nflăcărat pe cale cu avânt
Ți-a alinat, necazul, suspinul, suferința
Ți-a dat puteri să-nvingi al lumii vânt.

Ne-ai învățat ce-nseamnă omenia
La toți ne-ai fost exemplu de urmat
De-acum te-așteaptă cununa, armonia
Și corul ce-L glorifică pe Împărat.

Ai insuflat în noi, mereu, o pasiune
Și-o dragoste pentru mesajul sfânt
Nu vom uita cum ne plecam în rugăciune,
Cum ne uneam de-atâtea ori în cânt,

Nicicând nu vom uita povețele rostite
Cu glasu-ți liniștit, convingător
Ne-mbărbătai în stările umbrite
Cu vorbele-ți plăpânde și duh alinător.

Însă-i vremelnic, totul, în lumea suferinței
Și moartea pune capăt terestrei pribegii
Dar cine-mbracă, zilnic, straiele credinței
Primit va fi de Tatăl Dincolo-n veșnicii.

Sfârșitul alergări, al trudei și-al durerii
Nu-i lutul rece și nici sicriul greu
Ci e unirea cu sfinții în Țara Primăverii
Și tot ce-a pregătit slăvitul Dumnezeu.

Te duci în locul unde nu e frământare
Total desprinsă de grijuri pământești
Te vom urma când vine clipa de chemare,
Când îmbrăca-vom trupul stărilor cerești.

Te-om întâlni Dincolo; știm fără ezitare
Acolo unde stări de întristare nu-s
Aceasta este dulcea noastră consolare
Că vom trăi-mpreună viața făr-apus.

George Cornici
23 Februarie, 2012, când mama a fost chemată Acasă