Cui să-i spun durerea, Doamne, de nu Ție?
Cui să-i spun necazul, cine mi-l mângâie?
Cine mă-nțelege, cine să m-aline?
Cine să-mi asculte a mele suspine?

Cui să-i spun eu dorul, greul ce m-apasă?
Doar numai la Domnul, care nu mă lasă!
Cine mă mângâie, cine-mi dă alin?
Oare cui îi pasă de al meu suspin?

Cine-mi dă putere, cine mă ridică,
Când furtuna-i mare și eu sunt prea mică?
Cine mă înalță,de-mi lunecă piciorul?
Numai Tu, o Doamne, ești izbăvitorul!

Cine, oare cine, când durerea-i mare,
Vine să mă scape din orice-ncercare?
Cine balsam toarnă, vindecă-orice rană?
Sufletul când geme, cine îi dă mană?

Cine îmi păzește înspre cer cărarea,
Chiar atunci când unii-mi opresc înaintarea?
Când ades pe cale, piedici îmi aștern,
Eu mă-ncred în Domnul și Lui mă proștern.

Cine mă ascultă-oricând la rugăciune?
Cine mă îndeamnă să fac fapte bune?
Cine mă-ntărește și-mi îndrumă pașii?
Cine mă învață să-mi iubesc vrășmașii?

Domnul, numai Domnul, e Turn de scăpare,
Steag de biruință, plin de îndurare.
Numai Domnul este, Soare și un Scut,
E a mea Tărie, Stâncă-n cari mă-ascund.

Mare este Domnul! În orice-ncercare,
El mă izbăvește și îmi dă răbdare!
Domnul mă ascultă; El mi-e Adăpost!
Fără El, viața, n-are nici un rost.

Prin ale Sale rane, El m-a mântuit.
Vindecare, pace, El mi-a dăruit!
Prin al Său Sfânt sânge, noi am fost iertați
Și de focul morții, azi suntem scăpați.

Vino azi la Domnul, cu tot ce te-apasă!
Spune-I doar Lui totul, căci El nu te lasă.
Lasă tot păcatul, traiul păcătos
Și te-ntoarce astăzi, la Isus Hristos!