Un astronom observă cu telescopul său soarele care apunea. Când îşi reglă lentilele, observă pe vârful unui deal, care se afla la mulţi kilometri, doi băieţi care furau mere dintr-o livadă. Unul stătea de pază, iar celălalt fura, crezând că nu-i vede nimeni. Dar astronomul, putea vedea orice mişcare. Cu cât mai mult, ochiul lui Dumnezeu, ceea ce facem, fie în public, fie în ascuns! Acesta este un gând neliniştitor, care ne-ar putea duce la disperare: Dar Dumnezeu, nu numai că vede totul dar El şi înregistrează ceea ce facem! Cu toate acestea, El doreşte să ne şteargă aceste păcate numai dacă venim la El cu pocăinţă, recunoscându-ne vina.
Dumnezeu este gata:
- să ierte toate păcatele (1 Ioan 1.9),
- să le arunce în fundul mării (Mica 7.19),
- să le îndepărteze şi să le ispăşească (Isaia 6.7),
- să le acopere (Psalmul 32.1),
- să le şteargă (Fapt.3.19),
- să nu-şi mai amintească de ele (Evrei 8.12).
Nu putem ascunde păcatele în faţa lui Dumnezeu. Nu există nici o posibilitate să le ştergem cu buretele. De aceea să i le recunoaştem cu sinceritate şi să primim iertarea Lui!
"Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut".Luca 12.2