Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne! (Psalmii 9:10)
Prezența fricii nu înseamnă că nu ai credință!
Tatăl meu adora să dea la pește după crap pe marginile râurilor Rockies. El știa că sunt periculoase curentele de apă și că fiii săi ar putea fi neatenți. Obișnuia să cerceteze unde sunt locurile sigure prin care se putea traversa râul. Apoi, ne conducea pe marginea malului, până găseam un rând de pietre stabile. Le testa siguranța, știind că dacă îl țin pe el, ne vor ține și pe noi. După asta, ne făcea semn să îl urmărim.
„Nu vă fie frică, aveți încredere în mine”, ne spunea. Iar noi, copiii, nu aveam nevoie de convingeri personale.
Dar noi, adulții, avem nevoie adesea! E vreun râu de frică ce curge între tine și Isus? Dacă îți iei rămas-bun de la Isus, bucuria va muri, râsul va dispărea, iar ziua de mâine va fi îngropată în mormântul de spaimă al zilei de azi. Nu face greșeala asta!
Acordă o șansă fiecărei zile. Crede că El poate. Crede că Lui îi pasă. Crede numai!