De câte ori, ne-ai ridicat!

De câte ori, ne-ai ridicat
Când pe cărare am căzut
Şi sufletul rău ne-a durut,
Doamne Tu nu ne-ai lăsat
Pe mâna celui blestemat,
Cum vrăjmaşul ar fi vrut!

De câte ori, ne-ai ridicat
Din praf şi pulberea grea
Ce-aşa mult ne-acoperea,
Purtând-o ca un stigmat
Sub blestematul de păcat
Când vrăjmaşul ne dorea!

De câte ori, ne-ai ridicat
Din hăţişuri, din genuni
Sub aripa-Ţi să ne-aduni,
Cum cloşca puii la culcat
Când aproape-i de-nserat,
În haru-Ţi să ne-ncununi!

De câte ori, ne-ai ridicat
Când am intrat în impas,
Când fără Tine am rămas
Nici atunci nu ne-ai lăsat,
În dragoste ne-ai chemat
Poate chiar în ultim ceas!

Flavius Laurian Duverna
28 februarie 2012