De ce te plângi mereu creştine
Când vezi că greu-i tot mai greu?
Apleacă-te-n genunchi mai bine
Şi-ncrede-te în Dumnezeu.

În rugăciune spune-i toate
Care te-apasă şi te dor
Căci El e singurul ce poate
Ca să îţi vină-n ajutor.

Deschide-ţi inima mâhnită
Şi sufletu-ţi zdrobit şi frânt,
Puterea Sa-i nemărginită
Şi neclintit e-al Său Cuvânt.

El simte lucrul ce te doare
Şi lipsa care te-a pătruns,
El ştie orice întrebare
Şi-n toate are un răspuns.

El vede tot, nimic nu-i scapă,
La cârma vieţii stă veghind,
Când vin talazuri mari de apă
Le linişteşte poruncind.

Te-ndemn de fiecare dată
Să-i spui suspinul tău amar
Şi vei vedea atunci deodată
Cum pacea te va umple iar.

De ce să laşi îngrijorarea
Să macine fiinţa ta?
Să ştii că plânsul, frământarea
Deloc nu te vor ajuta.

Fii dependent de Creatorul,
Oferă-i tot ce e al tău
Şi vei vedea că ajutorul
Îl ai deplin prin braţul Său.

De ce să plângi mereu creştine?
Ridică-te, nu te-ndoi,
Isus Hristos este cu tine –
În orice greu vei birui!

29 februarie 2012