31 decembrie 2011

Mă uit în urmă... Ce-a rămas?
Doar praf și lacrimi și cenușă!
Ce-aștept acum? Să plec acasʼ,
Să nu mai stau să bat la Ușă...

O viață trecătoare pe pământ
E viața ta, de crezi sau de nu crezi,
O ne-ntreruptă goană după vânt,
O haină ce pe tine ți-o așezi...

La umbra hainei tale efemere
Te lupți și-așezi păcat peste păcat,
Dai curs oricărei patimi adultere
Uitând de Cel ce sângele-a vărsat...

Mai trece-un an... și mâine vine altul,
Îți faci și socoteli de ce-ai făcut;
Privește către tine Preaînaltul,
Te vede că nu ești satisfăcut!

„De ce nu vii la Mine să te vindec
De patimi, de păcat și adulter?
De ce n-auzi al îngerilor cântec
Care-și înalță glasul în eter?

Te-aștept să vii în anul care vine,
Să-ngenunchezi ʽnaintea Mea mai mult...”
Mă lepăd, Doamne, astăzi eu de mine
Și vreau de Tine și mai mult s-ascult!

Îmi lepăd orice haină, de-i mânjită,
Și las în urmă tot ce e păcat...
La cruce firea asta amăgită!
Te-aștept, Isuse scump și minunat!

AMIN!