Pe data de 4 decembrie 1857, David Livingstone, marele misionar pionier în Africa, a adresat studenţilor de la Universitatea Cambridge un apel care a stârnit rumori, apel în care arăta că de-a lungul anilor săi de experienţă învăţase ceea ce Isus a încercat să-l înveţe pe Petru:

   "În ceea ce mă priveşte, nu am încetat niciodată să mă bucur de faptul că Dumnezeu m-a desemnat într-o astfel de slujire. Oamenii vorbesc despre sacrificiul pe care l-am făcut petrecându-mi o parte atât de mare din viaţă în Africa. Oare poate fi numit sacrificiu un lucru care este doar o plată a unei părţi mici dintr-o mare datorie pe care o aveam faţă de Dumnezeu şi pe care nu o vom putea plăti în întregime niciodată? Oare poate fi numit sacrificiu ceva ce aduce cu sine, drept răsplată, o activitate sănătoasă, conştientizarea faptului că faci bine, pacea minţii şi speranţa luminoasă a unui destin glorios după moarte? Nici nu mai vreau să aud de o astfel de perspectivă asupra Cuvântului şi de o astfel de gândire! Este foarte clar că nu e vorba de un sacrificiu. Aş spune mai degrabă că este un privilegiu. Nelinişte, boală, suferinţă sau pericol din când în când, împreună cu înlesnirile vieţii şi dragostea menţionate mai sus ne pot determina să ne oprim, ne pot face duhul să se clatine şi sufletul să suspine, însă fie să nu o facă decât pentru un moment. Toate acestea sunt nimic în comparaţie cu slava ce va fi revelată în noi şi pentru noi. Niciodată nu am făcut vreun sacrificiu."

   Una dintre frazele acestui citat este, după părerea mea, nefolositoare şi incompatibilă cu restul: "Oare poate fi numit sacrificiu un lucru care este doar o plată a unei părţi mici dintr-o datorie pe care o avem faţă de Dumnezeu şi pe care nu o vom putea niciodată plăti în întregime?" Nu cred că este folositor să descriem ascultarea noastră drept o încercare (de altfel, imposibilă) de a-I plăti înapoi lui Dumnezeu harul Său. O astfel de gândire vine în contradicţie cu harul gratuit. Şi nu numai că nu este de folos, este şi incompatibilă cu ceea ce spune Livingstone în rest. El spune că ascultarea lui înseamnă, mai degrabă, a primi - sănătate, pace şi speranţă. L-am cinsti pe Dumnezeu mai mult dacă am renunţa cu totul la ideea de a-I plăti înapoi. Nu suntem implicaţi într-un schimb comercial sau într-un act de vânzare-cumpărare. Am primit un dar. Însă cu excepţia acestei rezerve pe care o am, ultima propoziţie este magnifică: "Niciodată nu am făcut vreun sacrificiu."

   Iată ce trebuia să înveţe Petru din modul în care Isus l-a mustrat pentru spiritul său de "jertfă" (sau autocompătimire?). Îndemnul de a ne dedica vieţile cauzei misiunilor de frontieră se bazează pe faptul că investiţia noastră ne va aduce un profit cu 10.000 de procente mai mare. Misionarii au fost mărturie cu privire la acest lucru încă de la început - începând cu apostolul Pavel. El a avut curajul să spună că totul este un gunoi în comparaţie cu a-l cunoaşte pe Isus şi a suferi cu El (Filipeni 3.7,8,10, 2 Corinteni 4.17, Romani 8.18, 1 Corinteni 9.23).